A fost primit cu cele mai mari onoruri la cele mai inalte curti ale Europei.

A facut echilibristica intre cele doua mari puteri ale vremii: SUA si URSS.
A stat alaturi de cele mai mari capete incoronate. Probabil, daca ar mai fi trait, Nicolae Ceausescu ar fi facut totul pentru a ajunge pe Luna, noua frontiera a oamenilor.
Nu am incercat sa facem o analiza a politicii externe a lui Ceausescu.
Am facut o calatorie in timp, alaturi de el, sa vedem lumea asa cum a vazut-o el si sa urmarim cum toate marimile lumii, indiferent de religie, indiferent de linia politica, indiferent de ceea ce spuneau ca urmaresc de la evolutia societatii, l-au primit, l-au onorat, au incheiat cu el tratate “de buna colaborare si prietenie”.
Fotografiile… Unele care nu au mai fost publicate niciodata, unele “scapate de sub control”, cu cei doi in atitudini intime sau neprotocolare, in locuri in care romanii nici nu visau sa ajunga vreodata, ca sa nu le fie ghicit si pedepsit visul… Ei la curti regale, ei la piramide, ei in jungla, in America Latina, la Casa Alba, la Vatican!
Si te intrebi, a cata mia oara, cum a fost posibil? Si te atinge indoiala si te intrebi pe dos: dar daca l-am privit noi gresit, daca, din ura, am incercat sa il minimalizam, sa il stergem de tot? Daca el era chiar un mare diplomat, “un mare om de stat”? Pentru el, lumea a fost un parc de distractii? Sau un loc de aplicatii?

TOT INAINTE!

In general, scopul vizitelor oficiale era economic. O armata de oameni, functionari romani si oficiali ai tarilor care urmau sa fie vizitate, pregatea evenimentul in detaliu.

Delegatiile de specialisti plecau primele peste hotare, pentru a pregati terenul. Se analiza posibilitatea incheierii acordurilor economice in diverse domenii, dar “apareau probleme. Cu ocazia vizitei la nivel inalt, se spargea gheata”, sustine Stefan Andrei, ministru de Externe intre 1978 si 1985, apoi, pana in 1989, viceprim-ministru al comertului exterior. “Tot ce aveam noi, membrii delegatiei, bodyguarzi, bucatar, presa, incapea intr-un avion. Niciodata n-am mers mai mult decat un avion, un Boeing. Ceausescu nu permitea ca membrilor delegatiei sa li se dea o diurna. Deci, eu plecam fara nici un ban in buzunar. El impusese ca sa nu fie decorat decat el si ea. De aceea, spre deosebire de altii, eu, ca ministru de Externe, n-am fost decorat, pentru ca a spus: nu, la noi nu se decoreaza decat seful statului si tovarasa. O alta chestiune este ca toate cadourile pe care le primeau membrii delegatiei le ridicau cei de la protocol”, sustine Andrei. In timpul vizitei, potrivit fostului ministru, Ceausescu primea informatii pe mai multe cai: de la Agerpress si de la Securitate.

COMA. Ceausescu nu vorbea nici o limba straina si nici nu manca pe la receptii, ii gatea bucatarul personal. “Ii pregatea bucatarul acasa ceva. Ea (n. r. – Elena) manca orice. Lua din tot”, isi aminteste Andrei. N-au lipsit momentele delicate sau comice. In Indonezia, Ceausescu a avut o coma diabetica “si nu putea sa mai vorbeasca. Acolo a acceptat pentru prima data, la recomandarea doctorului Mincu, care era priceput si personalitate puternica, sa faca insulina”, spune Stefan Andrei.
In Libia, aeronava prezidentiala a trebuit sa-si intarzie aterizarea, deoarece Gaddafi a uitat sa vina la aeroport. Dupa-amiaza, convorbirile oficiale trebuiau sa inceapa la ora 4:00. Dar Gaddafi a intarziat o ora si jumatate si, cand in sfarsit a venit, nici macar nu si-a cerut scuze.

STADIONUL GOL. InNigeria, in 1977, Ceausescu a incercat sa tina un discurs pe un stadion, in fata a 20.000 de elevi nigerieni. Ceausescu, vestit pentru lungimea discursurilor sale, incepe sa vorbeasca despre situatia politica internationala, tinerii nigerieni se plictisesc si incep sa plece. “N-ajunge la securitatea europeana si stadionul aproape gol!”, isi aminteste Stefan Andrei, care apoi este chemat de Ceausescu, ingrijorat. “Ce parere ai?”, il intreaba Ceausescu. “A fost foarte bine”, raspunde Andrei. “Cum a fost foarte bine?!”, se mira el. “Tovarase Ceausescu, au fost aicea 20.000 de insi, au aflat ca Romania e prietena Nigeriei, vor povesti acasa, isi vor aminti totdeauna ca Romania e prietena Nigeriei. Trebuia doar sa faceti cu mana. Incolo, cu securitatea europeana, cu rolul ONU, asta trebuia s-o spuneti la receptie. Aveati de gand sa spuneti ceva nou, sa lansati o idee din statul asta? Totul a fost foarte bine. Haideti sa bem un coniac”, i-a raspuns ministrul.

Ceausescu le facea multe probleme celor insarcinati cu protocolul. “Cand mergeam peste hotare, Ceausescu schimba vizita: nu mai mergem incolo, sa fie aia, sa fie ailalta. Ii dadea peste cap, incat seful protocolului din Egipt, de exemplu, dupa o vizita a lui Ceausescu primea concediu o saptamana, atat de mult il nauceam”, isi aminteste fostul ministru de Externe.

 NERABDATORI

In Marea Britanie, Ceausescu a fost primit cu tot fastul englezesc. Semnarea unor acorduri economice, plimbarea cu trasura regala au fost ingredientele unei vizite de succes.

La invitatia Reginei Elisabeta a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si a sotului sau, Printul Philip, ducele de Edinburgh, Nicolae si Elena Ceausescu au intreprins o vizita de stat in Marea Britanie.

Marti, 13 iunie 1978, pe taramul britanic au coborat cei doi conducatori ai RSR. Primirea a fost una cordiala, ba chiar bine dispusa. In intampinarea liderului roman au sosit Cuplul regal, prim- ministrul James Callaghan precum si numeroase alte oficialitati britanice.

Ceausescu era considerat un fel de Vestic al Esticului. Milita pentru pace in Orientul Mijlociu, Balcani si pentru oprirea cursei inarmarilor. Cum asteptau britanicii vizita fiului iubit al poporului roman? Cu nerabdare! Cel putin asta reiese din interviul acordat de James Callaghan agentiei de presa romane Agerpres. “Guvernul britanic acorda o mare importanta vizitei presedintelui Nicolae Ceausescu, prima vizita de stat pe care o face in Marea Britanie un sef de stat dintr-o tara socialista. Romania joaca un rol tot mai important pe arena mondiala, iar presedintele Nicolae Ceausescu personal a dobandit reputatia binemeritata a unui om de stat la nivel mondial, cu o profunda cunoastere si intelegere a problemelor internationale. Astept cu nerabdare discutiile pe care le vom avea si sunt sigur ca vor fi foarte interesante si extrem de importante”, declara Callaghan 

 DIPLOMATIE. Englezii au spus-o, era prima vizita a unui conducator provenit din grupul tarilor socialiste. Era vizita unui sef de stat ce uimea lumea intreaga si un posibil partener economic important pentru Marea Britanie. Totul trebuia pregatit atent, mai ales ca invitatiile purtau semnaturile Elisabetei a II-a si consortului sau. Atat in Romania, cat si in Marea Britanie, intreaga masinarie ce se ascunde in spatele politicii a fost pornita. Trebuia ca ambele popoare sa se bucure pentru vizita lui Ceausescu. El, “fiul iubit al poporului”, a dat un interviu ziarului The Daily Telegraph, un altul televiziunii britanice Independent Television News (ITN), iar James Callaghan a intors favorul dand declaratii Agerpress. Presedintele Ceausescu pleca cu ganduri politico-economice in Regatul Unit. “Sper ca vizita, convorbirile pe care le voi avea cu primul ministru, cu alti oameni politici englezi vor da noi dimensiuni relatiilor noastre bilaterale, cat si conlucrarii pe plan international in infaptuirea securitatii europene, a unei politici de pace”, declara, la 1 iunie 1978, Ceausescu postului de televiziune ITN.

GO! Pare exagerat, dar daca va ganditi la: “Colocviul privind relatiile romano-britanice de la proclama-rea Independentei de stat a Romaniei si pana azi” organizat la Londra de Academia britanica; o Seara Romaneasca in acelasi oras, o expozitie intitulata “100 de ani de arta romaneasca”, “Zilele Romaniei la Coventry”.

13 iunie 1978. In timp ce la Londra se faceau ultimele repetitii, de pe Aeroportul Otopeni pleca o delegatie condusa de Nicolae Ceausescu. Alaturi de el era Elena Ceausescu, Gheorghe Oprea, prim viceprim-ministru al ministrului; Stefan Andrei, ministrul Afacerilor Externe; Vasile Pungan, ministru la presedintia Republicii, seful grupului de consilieri ai presedintelui si Ion Avram, ministrul Industriei Constructiilor de Masini.

CALEASCA. La ora locala 11:25 (12:25 ora Romaniei), dupa un zbor de trei ore, avionul prezidential roman a aterizat pe Aeroportul Gatwick, Londra. Pe aeroport sunt intampinati, in numele Reginei Elisabeta a II-a, de ducele si ducesa de Kent. De pe aeroport, cuplul prezidential roman a fost preluat si condus cu trenul regal la Gara Victoria, din centrul Londrei. In gara are loc primirea oficiala. Pe covorul de catifea rosie paseste delegatia romana, fundalul sonor fiind constituit de salvele de artilerie trase in onoarea romanilor. Sunt primiti de Regina, de Printul Philip si le este prezentat Printul Charles si alti membri ai familiei regale, precum si membri de marca ai politicului britanic. Doamnelor si domnilor… vizita oficiala a inceput!

Lui Nicolae Ceausescu i-au fost rezervate cele mai inalte onoruri. Dupa senzationala primire din Gara Victoria, cele doua cupluri conducatoare,unul socialist, unul regal s-au urcat in trasurile regale, Nicolae cu Elisabeta a II-a, Elena cu Printul Philip. La fiecare trasura cate trei perechi de cai. Cortegiul este deschis de o escorta a Cavaleriei Regale. Trasurile sunt flancate de ostasi ai regimentelor de garda, in tinuta de parada. In ritm regal, cortegiul ajunge la Palatul Buckingham, la ora 13:00 FIX!

 Solemnitate britanica cu actori romani

CHIMISTUL. Elena Ceausescu era un chimist de renume mondial… pe 14 iunie 1978, in timpul vizitei oficiale in Marea Britanie, distinsii oameni de stiinta englezi i-au acordat titlul de “Membru de onoare al Institutului regal de chimie”. Motivul? “Sunteti un distins om de stiinta, atat prin activitatea de cercetare, cat si prin rolul determinant in orientarea politicii stiintifice in Romania”, explica profesorul Richard Norman, presedintele institutiei britanice. Si vine raspunsul Elenei… “Doresc sa va multumesc calduros pentru primirea deosebit de cordiala pe care mi-ati rezervat-o, pentru hotararea de a-mi conferi titlul de membru al institutului si Diploma de chimist recunoscut.” Si titlu-i gata acordat!

ACORDURI AVIATICE

Doua dintre acordurile economice importante, semnate in timpul vizitei lui Ceausescu in Marea Britanie, priveau domeniul aviatic. Cu British Aerospace s-a semnat un contract-licenta pentru fabricarea in Romania a avionului BAC-1-11. Cum BAC avea nevoie de motoare s-a semnat si contractul-cadru de cooperare cu firma Rolls Royce pentru fabricarea in Romania a motorului cu care va fi echipat acest avion. Din partea romana, pe contracte si-a pus semnatura Gheorghe Boldur, adjunct al ministrului Industriei Constructiilor de Masini.

MARTURIA UNUI FOST MINISTRU DE EXTERNE

Cine poate vorbi mai bine despre vizita in Marea Britanie daca nu un roman prezent la vizita. Stefan Andrei, ministrul de Externe din acea perioada: “La Londra, discutiile au fost foarte bune, tot cu aprecieri pozitive in presa. Noi atunci am convenit amplificarea relatiilor dintre tarile noastre pe mai multe domenii si in special in probleme de aeronautica. Noi atunci faceam avioanele BAC in Romania, in cooperare cu Marea Britanie. Si s-a cazut de acord ca sa se treaca la modernizarea BAC-ului si la dezvoltarea colaborarii. Am fost si la Bristol atunci, in zona in care se fabrica avioanele.
Si a doua chestiune: englezii erau foarte interesati de judecata Romaniei in legatura cu situatia din China. Pentru ca era problema Hong-Kong-ului. Si voiau sa stie care sunt orientarile la Beijing …(…) Eu am stat la masa chiar langa Regina-Mama si ea spune: «Dom’le, mie imi pare bine ca Romania duce o politica independenta fata de Rusia, ca nu mai e supusa Rusiei. Am auzit ca vreti sa va dezvoltati, daca faceti si avioane. Si mie chiar imi pare bine , pentru ca noi suntem in fond cumva ruda, o ruda a mea, Regina Maria, a fost regina Romaniei…»” (Catalin Pruteanu)

La revedere, britanicilor!

BAL LA HOTELUL CLARIDGE

MODELUL

Bunavointa conducatorilor britanici trebuia rasplatita intr-un fel. Joi, 15 iunie,
la Hotelul Claridge, delegatia romana a organizat un banchet oficial in onoarea
Reginei Elisabeta a II-a si a ducelui de Edinburgh. Alaturi de cele doua capete
incoronate au fost prezenti mai multi reprezentanti ai familiei regale britanice
si ai clasei politice britanice. Printul Charles al Tarii Galilor, ducele si ducesa de Kent, ducele si ducesa de Gloucester, primul-ministru James Callaghan, Margaret Thatcher, Eric Varley, ministrul Industriei.

Domeniul politicii externe a Romaniei, condusa de Nicolae Ceausescu, este unul dintre cele mai fascinante si controversate.

In ultima etapa a regimului lui Ceausescu, oficiile de propaganda produceau periodic o statistica in care erau cuprinse cifre ametitoare referitoare la vizitele “la nivel inalt” intreprinse in strainatate, spune Ion Petcu in volumul “Ceausescu – un fanatic al puterii. Biografie neretusata”. Asemenea statistici aratau ca, incepand din 1964-1965 si pana catre inceputul anilor ’80, Romania a fost o prezenta notabila in viata internationala.

NEGOCIATOR. In vizitele externe facute de Ceausescu se urmarea recunoasterea Romaniei ca nefiind o umbra a Uniunii Sovietice si ca este altfel decat ceilalti, mai aproape de lumea capitalista. Totusi, spune academicianul Dan Berindei, Ceausescu avea o calitate: aceea de bun negociator. Vizita in Franta, din 1980, unde Ceausescu avea sa-l intalneasca pe Giscard d’ Estaign, este relevanta in acest sens, marturiseste Stefan Andrei, ministrul de Externe la acea vreme. Ajunsesem la un acord de colaborare cu Renault si cu Citröen. Dar Ceausescu nu s-a oprit aici. A dorit renuntarea la intelegerea incheiata cu Uniunea Sovietica privind construirea unei centrale nucleare.

Familia Ceausescu intr-o postura degajata

Francezii doreau sa ne vanda partea clasica a unei astfel de centrale, spune fostul ministru de Externe Stefan Andrei. De mentionat este ca o astfel de centrala este formata din doua parti: cea clasica si cea nucleara. Ceausescu a reusit totusi sa convinga partea franceza ca o parte din pretul centralei sa se faca cu produse ale IMGB, cea mai moderna uzina din industria metalurgica la nivel european. Acordul avea sa aiba o finalitate favorabila pentru Romania.

IL IMITA PE GENERALUL CHARLES DE GAULLE

Printre marile personalitati intalnite de Ceausescu se afla si generalul Charles de Gaulle, a carui arta de a vorbi liber a vrut dictatorul sa o imite. Prof. Ioan Scurtu: “Generalul de Gaulle a vorbit liber cand a venit in tara la noi si se zice ca Ceausescu a devenit oarecum invidios. Din acel moment a inceput si el sa vorbeasca liber, dar din pacate calitatile lui de orator erau scazute”. (Daniela Sontica)

FRANCOIS MITTERRAND L-A TAXAT PE CEAUSESCU

Profesorul Ioan Scurtu relateaza despre receptarea pe plan extern a politicii lui Ceausescu. “Cand a fost ales presedinte al Frantei Francois Mitterrand, care era si presedintele Partidului Socialist Francez, campania lui electorala a  fost sustinuta financiar de Ceausescu si de altii din tarile socialiste. Ceausescu i-a trimis o scrisoare de felicitare in care vorbea ca victoria socialismului este drumul sigur spre democratie, or, Mitterrand a devenit in ’88-’89 unul dintre cei mai vajnici adversari ai lui Ceausescu tocmai din cauza acestei nerespectari a drepturilor omului in tara noastra si acestei dedublari a lui Ceausescu. Avea aceasta pretentie de lider mondial cand in propria tara oamenii erau umiliti si pusi intr-o situatie critica de existenta”, spune prof. univ dr. Ioan Scurtu, directorul Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989. (Daniela Sontica)

CADOURILE PERSONALE

Vizitele externe ale lui Ceausescu se finalizau cu daruri din partea autoritatilor. Un lucru interesant s-a intamplat totusi dupa ce autoritatile straine au aflat ca acestea sunt expuse la muzeu, povesteste dr. Cristina Anton-Manea, muzeograf la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Au inceput sa le daruiasca doar obiecte cu simbolistica nationala.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Politica de mentinere a relatiilor bune cu toate statele a ajutat Romania sa obtina din partea SUA un tratament de “favorit” printre tarile comuniste.

Prima vizita pe “pamantul fagaduintei” avea loc intre 4 si 7 decembrie 1973, cand Ceausescu venea la Washington pentru a desfasura o actiune de sensibilizare a presedintelui Nixon, in vederea sprijinirii acordarii pentru Romania a clauzei natiunii celei mai favorizate. Cei doi presedinti erau la a treia intrevedere. Nixon vizitase Romania in 1967, inainte sa fie ales presedinte, ca simplu cetatean. S-a reintors in Romania in anul urmator, fiind primul presedinte al SUA care vizita o tara socialista.

1978, Ceausescu alaturi de Jimmy Carter pe platforma de sud a Casei Albe

POLITICA. In primavara anului 1978, Nicolae Ceausescu sosea in Statele Unite ale Americii, intr-o vizita pentru care facuse eforturi intense. Desi Carter considera comunismul indreptat impotriva drepturilor omului, echipa sa a abordat o noua politica pentru Europa de Est, orientata pe diferentierea intre tarile comuniste, acordand atentie celor mai liberale in politica interna sau mai independente fata de Uniunea Sovietica. Politica externa a Romaniei, care adesea sfida eforturile Moscovei de a reduce autonomia Bucurestiului, a facut ca regimul lui Ceausescu sa primeasca un tratament diferit din partea americanilor.

Ceausescu era nerabdator sa-l vada pe Carter. Voia, de asemenea, sa vina in Statele Unite sa se intalneasca cu personalitati din lumea afacerilor, in special din domeniul tehnologiei energetice si petrochimiei.

PREGATIRILE. La inceputul lunii februarie 1978 au inceput pregatirile. Nimic nu a fost lasat la intamplare. Ceausescu si-a trimis unul dintre consilieri pentru a pregati vizita. I-au fost inmanate lui Carter materiale care sa-l puna in tema cu situatia privind respectarea drepturilor omului din Romania. S-a elaborat un raport despre emigrarea din Romania, incluzand o lista cu persoane care asteptau viza pentru a parasi tara. A fost inclusa si o scurta istorie a Romaniei si a relatiilor romano-americane. In plus, Carter a primit cate un rezumat al biografiilor tuturor membrilor delegatiei romane. Aceste rezumate cuprindeau informatii despre pronuntarea corecta a numelor, ce limbi straine vorbeau, iar in cazul lui Ceausescu, preferintele lui culinare. Presedintelui Romaniei nu ii placea pestele si prefera bauturi fara gheata.

1973, Sotii Ceausescu, impreuna cu presedintele Nixon si cu prima doamna a SUA inainte de dineul de stat

INTALNIREA. Vizita a inceput cu sosirea familiei Ceausescu la baza militara Andrews, la ora 18:00, la 11 aprilie, si s-a incheiat la 17 aprilie, la ora 19:00, cand delegatia romana a parasit aeroportul international “J.F. Kennedy” din New York pentru a se intoarce la Bucuresti. Discutiile din Biroul Oval ale celor doi presedinti s-au axat pe Orientul Mijlociu, unde Ceausescu avea relatii bune atat cu arabii, cat si cu israelienii. S-a acordat atentie si aplicarii drepturilor omului in Romania. Ceausescu s-a aparat spunand ca este o problema interna, in care nu se admit amestecuri externe. Ceausescu si Carter au semnat o declaratie comuna, care a reinnoit promisiunea de a respecta Declaratia comuna semnata in 1973 si promitea sa continue discutiile la nivel inalt, eforturile de a extinde comertul si de a coopera la rezolvarea problemelor umanitare.

EVENIMENTE. In timpul vizitei au avut loc mai multe mese: un pranz oferit de doamna Vance, sotia secretarului de stat, la 12 aprilie, apoi a urmat evenimentul principal – dineul de stat de la Casa Alba, in aceeasi seara, urmat de un segment distractiv, cu o lista oarecum diferita de oaspeti, si a doua zi inca un pranz, oferit de doamna Carter. Ultimul eveniment al vizitei din Washington a fost o receptie pentru un grup de cetateni americani de origine romana la Ambasada Romaniei. Cei 250 de invitati au mancat si au baut feluri si vinuri traditionale romanesti.

In vizita la Targul International de Comert din SUA. Sotii Ceausescu, insotiti de Sergiu Celac (traducator) si de generalul Pacepa

SUCCESE. La 14 aprilie, familia Ceausescu a plecat din Washington pentru o vizita de trei zile prin Statele Unite. Printre putinele placeri pe care si le-au permis cei doi soti Ceausescu in SUA, a fost vizitarea parcului Disneyland. In ultima zi, presedintele roman s-a intalnit cu magnati ai industriei. Inainte de plecarea din SUA, oficialitatile romane au semnat un acord cu Control Data Corporation din Minneapolis (in sectorul prelucrarii datelor, al computerelor si alte domenii inrudite), de cooperare economica si tehnica pe zece ani, primul de acest fel intre o firma americana si Romania. “Dupa vizita din America, a avut loc o crestere a comertului exterior si in acelasi timp ne-au vandut licente in tehnica de varf. La noi era sfant: ceea ce primeam din Vest nu dadeam Uniunii Sovietice. Ceea ce se spune ca Romania era o rampa, prin care luam si dadeam… nu, e o tampenie! Pentru ca nici sovieticii nu ne cereau. Aveau ei mijloacele lor, aveau o armata de spioni”, spune Stefan Andrei, fost ministru de Externe al Romaniei.

IMPACTUL. La 2 iunie 1978, presedintele Carter a trimis o scrisoare Congresului pentru reinnoirea anuala a clauzei natiunii celei mai favorizate acordate Romaniei. Congresul a aprobat prelungirea pe trei ani a acordului comercial si a reinnoit clauza acordata Romaniei pentru inca 12 luni.

Ceausescu, imediat dupa intoarcerea sa in tara, a acordat pasapoarte si vize de iesire pentru 47 persoane. Aceasta a fost ultima vizita oficiala la nivel de presedinti ai Romaniei si SUA pentru aproape doua decenii. (documentare din Magazin istoric, numarul 5 din 1998, “Un dineu pentru 134 persoane, va rog!”, de Joseph F. Harrington, Scott Karns, Framingham State College, SUA, o traducere de Florin Surcan)

Delegatia romana la plecarea spre SUA. In spatele Elenei Ceausescu se afla Mihai Pacepa

Discursul lui Nicolae Ceausescu la Camera de Comert a Statelor Unite ale Americii

“Cele doua natiuni au obiective comune in domeniul politicii externe, acelea de a cauta sa mentina relatii bune cu toate statele, indiferent de ideile lor filozofice, de a duce o politica de respectare a independentei si suveranitatii fiecarei natiuni a lumii”
Nixon (Vizita de stat a presedintelui Nicolae Ceausescu in SUA, editura Politica, 1973)      “In afara convorbirilor cu presedintele american, liderul roman a vorbit in fata Congresului american solicitand acordarea clauzei. Cu prilejul vizitei au fost semnate o serie de acorduri, intre care cel mai important era cel de constituire a Consiliului romano-american pentru promovarea relatiilor economice si culturale”
(“Ceausescu, un fanatic al puterii – biografie neretusata”Ion Petcu, Editura Romanul, 1994)

CEAUSESCU, PE USA DIN DOS

In 1978, in SUA, “in fata succesului vizitei noastre si, bineinteles, privind cu invidie spre Bucuresti, spre Romania, cercurile nationaliste maghiare au organizat acolo o demonstratie puternica impotriva lui Ceausescu, la incheierea vizitei. Nu stiu cat a fost implicat si Pacepa in asta. Parerea mea este ca, in conditiile de atunci, el nu a sprijinit aceasta manifestatie, desi la putin timp dupa, el a tradat” – Stefan Andrei, fost ministru de Externe al Romaniei. Cei doi soti Ceausescu au fost scosi pe usa din spate a hotelului unde erau cazati, pentru a scapa de manifestanti.

FUGA LUI PACEPA SAU INCEPUTUL SFARSITULUI

In vara anului 1978, Ion Mihai Pacepa (aici, singur printre femei), pe atunci director adjunct al Departamentului de Informatii Externe (spionaj) al Securitatii, fuge din tara si obtine azil politic in Statele Unite. Aceasta a fost adevarata lovitura pentru Ceausescu. “Prin plecarea lui Pacepa a fost practic desfiintat intregul aparat de spionaj al Romaniei”, spunea colonelul Richard James Womack, din Departamentul de Informatii Militare a Statelor Unite.

GAFELE AMERICANILOR

Sotii Ceausescu, impreuna cu presedintele Carter si prima doamna a SUA, s-au indreptat spre o platforma pentru ceremonia sosirii delegatiei romane, unde orchestra Casei Albe a intonat imnul Romaniei. Spre surpriza tuturor, melodia era cea a vechiului imn. In acea seara, familia Carter a oferit un dineu in onoarea invitatilor sai. Ceremonia a inceput cu imnul national al Romaniei. Carter a remarcat: “Este cel bun”, scuzandu-se pentru greseala de dimineata. (din acelasi numar al revistei Magazin istoric)

O reactie prieteneasca intre Nicolae Ceausescu si Jimmy Carter

Elena Ceausescu, in vizita din SUA, mereu secundata de generalul Ion Mihai Pacepa (centru)

CIUDATENII

Vizita presedintelui Republicii Socialiste in Irlanda 13-16 iunie 1978

Aeroportul Upland din Ottawa. 14 aprilie 1985. Oficialii canadieni organizau o ceremonie oficiala in onoarea sosirii presedintelui Republicii Socialiste Romania…

Vizitele internationale ale familiei Ceausescu erau prezente pe primele pagini ale ziarelor. “Am fost cu Ceausescu in vizita, in 1984, in Canada”, marturisea Stefan Andrei, ministrul de Externe din timpul guvernarii ceausiste. “Trudeau (n.r. – numele premierului canadian la acea vreme) a fost si el la randu-i in Romania”.

POLITETE. Exista un termen de politete in diplomatie, spune academicianul Dan Berindei, in care o tara este “obligata” sa intoarca vizita unui inalt demnitar dintr-un alt stat, iar relatiile diplomatice intre Romania si Canada sunt foarte vechi. Ele au fost stabilite la 16 august 1919, prin infiintarea Consulatului General al Romaniei la Montreal. Relatiile bilaterale romano-canadiene s-au caracterizat printr-un dialog politic intensificat si cooperare orientata spre domenii de importanta strategica pentru tara noastra, in special in domeniile energiei si telecomunicatiilor.

UN CANADIAN IN ROMANIA. Faptul ca Trudeau a vizitat Romania nu era, deci, un lucru curios. Alaturi de vechile relatii dintre Romania si Canada, diplomatul canadian avea un interes aparte pentru a veni in tara noastra. In tinerete, Trudeau a citit Panait Istrati. Si, aflat in vacanta pe malul Adriaticii, a tinut in mod deosebit sa vina sa vada Delta Dunarii si Braila, locuri descrise de Panait Istrati in cartile lui. Ceausescu era foarte preocupat de inarmarile nucleare. Fostul dictator visa sa construiasca in Romania cinci reactoare nucleare.

Sosirea familiei Ceausescu pe Aeroportul Shannon, din Irlanda

Programul vizitei in Canada era legat deci de centrala nucleara. Mai ales ca Romania incheiase un contract in aceasta privinta cu statul canadian. In aceasta chestiune, Trudeau a avut o pozitie rationala… cursa trebuia oprita.

Profesorul Ioan Scurtu povestea ca Ceausescu era foarte ambitios. “Cand se pregatea sa faca o vizita in strainatate pretindea sa fie primit acolo unde fusesera cazate cele mai mari personalitati. Este si cazul vizitei facute intre 13 si 16 iunie 1978 in Marea Britanie si Irlanda. La aflarea vestii ca regina Marii Britanii isi rasfata oaspetii de onoare plimbandu-i in vestita-i caleasca, a staruit si a obtinut si el acest lucru. Era ceva cu totul exceptional, pentru ca regina este undeva cu mult mai sus fata de un presedinte de stat, are o demnitate aparte”, mentioneaza profesorul. “La sosirea in Romania a pus sa i se construiasca o caleasca asemanatoare celei avute de regina Marii Britanii”, se destainua presei Camil Roguski, arhitectul personal al liderului PCR. “A iesit o caleasca simpla, care insa avea… frana de ARO”, isi amintea arhitectul.

TARILE ASIATICE

In iunie 1971 s-a desfasurat vizita in tari comuniste asiatice. De aici, Ceausescu a venit cu idei noi.

In analizele care se fac asupra etapei Ceausescu in istoria Romaniei, se mentioneaza ca etapa declansatoare a “noului curs” al politicii sale – soldata cu finalul tragic al evenimentelor din decembrie 1989 – vizita intreprinsa in 1971 in tari comuniste asiatice. Datorita documentelor de arhiva suntem acum in masura sa cunoastem ce s-a intamplat pe parcursul celor trei saptamani ale vizitei in RP Chineza, RPD Coreeana, RD Vietnam si RP Mongola. La 25 iunie 1971 a avut loc sedinta Comitetului Executiv al CC al PCR. Vreme de doua ore si zece minute, Ceausescu monologheaza in fata celorlalti tovarasi, informandu-i ce a facut si vazut in cele patru tari asiatice vizitate in 1-24 iunie.

ESCALA SOVIETICA. De remarcat ca inainte de a survola teritoriul tarilor asiatice, delegatia romana facuse escala la Novosibirsk si Omsk unde – zice el – “am fost bine primiti de tovarasii de la comitetele regionale respective”. Metoda intalnirii cu lideri sovietici la dusul si intorsul din fiecare calatorie in China fusese instituita de Gheorghiu-Dej. Dupa declaratiile fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, procedeul conta ca dovada a “sinceritatii” in raporturile cu sovieticii si loialitatii fata de cauza unitatii miscarii comuniste grav afectate, dupa moartea lui Stalin, de schisma chino-sovietica. Si la dus, si la intors acestia ii informau – direct sau prin intermediari regionali – pe liderii sovietici despre obiectivele si rezultatele calatoriei. Erau trecute, desigur, sub tacere acele amanunte care indicau adevaratul scop al delegatiilor romanesti: protectia lui Mao Tze Dun pentru incercarile romanilor de a se sustrage controlului deplin al Kremlinului.

Salutat calduros de alta revolutionara – Deng In-Ceao, sotia fostului premier Ciu En Lai

“AVEM DE INVATAT”. Vizita din 1971 se produce in plina “revolutie culturala” chineza, aspecte de mare vizibilitate ale acesteia fiind festivismul si cultul lui Mao. “La Pekin am avut parte de o primire deosebit de buna, relateaza Ceausescu. In primul rand, la primirea pe aeroport au venit practic toti conducatorii de partid si de stat care puteau veni, pentru ca ceilalti erau bolnavi si nu se puteau deplasa. Primirea a fost deosebita la aeroport si din partea populatiei; pe urma, in oras o primire de sute si sute de mii de oameni, dar nu gramada, cum se iese la noi, ci in mod organizat – cu scoli, fanfara, jocuri sportive, dansuri. Si la coreeni la fel a fost. Si cred ca avem si de invatat, totul era ordonat. A fost un fel de sarbatoare, o manifestare sarbatoreasca. In piete era scris cu steaguri si cu trupuri: «Traiasca prietenia chino-romana» – in limba chineza si in romana. Erau lozinci multe despre prietenie, despre lupta impotriva imperialismului, impotriva presiunilor de tot felul.”

Festivitatile chineze si coreene care l-au impresionat pe Ceausescu vor fi copiate in anii urmatori in Romania.

Steaguri, scoli, fanfara, dansuri si jocuri sportive au produs impresii de nesters cuplului Ceausescu

“PRIN NOI INSINE”. In anii ’80, romanii simteau acut efectele negative ale deciziei lui Ceausescu de a reduce drastic importurile. Sursa ei se afla, de asemenea, in impresiile calatoriei din 1971. Cu referire la vizitele in fabrici si uzine din China si Coreea de Nord, Ceausescu povesteste in CPEx: “In general, ne-au lasat o impresie foarte buna. Au de toate – electrotehnica, electronica, instalatii de aer conditionat s.a.m.d. N-au importat nimic si au facut lucruri foarte bune. (…) Totul este produs de noi, ne-au spus, nu vrem sa importam cand vorbim de fortele proprii, vrem sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca ei pot si trebuie sa faca totul: inainte se crease o mentalitate ca asteptau totul din strainatate”. I-a placut, cu deosebire, dispretul fata de stiinta cadrelor tehnice in raport cu potentialul muncitoresc. “Inginerul nu a pus mana pe ciocan, nu stie cum se face o masina; el stie sa faca desenul masinii si te trimite s-o cumperi din strainatate” – prin urmare, trebuie folosite “cadrele de muncitori vechi, cu experienta”.

“Noi tot umblam sa vedem in Italia, in Elvetia, sa aducem specialisti din Vest”, isi face liderul autocritica (mai curand o critica a predecesorului Gheorghiu-Dej care initiase importurile de tehnologie occidentala), anuntandu-i pe cei prezenti ca deja luase primele masuri de indreptare: nu va mai aproba importurile solicitate de ministere.

Acesta e momentul care genereaza politica de austeritate a importurilor si elogierea resurselor creative ale maselor. In plan propagandistic, fenomenul va fi prezentat ca “revolutia tehnico-stiintifica”. In paralel, Securitatea va dispune forte impresionante in realizarea obiectivelor pretinsei “revolutii” prin furtul de tehnologie de la capitalistii ce urmau a fi depasiti in viitoarele doua-trei cincinale.

“Atmosfera calda, tovaraseasca” a fost concluzia comunicatelor de presa din tarile lagarului socialist cu referire la vizita delegatiei romane in tari comuniste din Asia

“EDUCATIA PENTRU MUNCA”. A fost unul dintre sloganurile impuse de Ceausescu, care la vremea respectiva n-au fost prezentate ca fiind inspirate de realitatile si ideologia “revolutiei culturale chineze” (1966-1976). Diversiunea soldata cu milioane de condamnari si trimiteri la “reeducare”, care a adus China in pragul unui razboi civil, este apreciata astfel de Ceausescu: “A fost vorba de o lupta intre doua linii, de faptul ca se crease o stare de spirit periculoasa, ca erau foarte multi dintre fostii mosieri feudali care detineau si posturi de raspundere, ca se crease o stare de ploconire in fata strainatatii si o anumita mentalitate de imburghezire si toata activitatea a fost de a dezradacina aceasta mentalitate, de a aseza lucrurile ca oamenii sa inteleaga principiile revolutionare si sa fie educati prin munca. (…) Exista o mobilizare generala a poporului, de la copii pana la oamenii batrani, toti sunt mobilizati, pusi la treaba sa invete, sa lucreze; unul nu sta. Ciu En Lai spunea ca toata lumea trebuie sa munceasca, trebuie sa faca ceva, nu se poate altfel”.

In universitatile si scolile chineze a vazut ateliere-scoala unde elevii si studentii invata sa produca. Le va copia in viitorul apropiat si in Romania. Tot astfel cum studentii si intelectualii chinezi sunt trimisi la tara, la “reeducare”, elevii si studentii romani vor fi obligati sa efectueze lungi perioade de munci agricole. Din “comunele populare” se va inspira pentru crearea “consiliilor unice agroindustriale”, iar din “comitetele revolutionare” chinezesti, in decizia de subordonare a productiei, organizarii si activitatilor politico-ideologice comitetelor de partid pe intreprinderi. Astfel, ultimul cuvant in orice decizie dintr-o firma romaneasca nu-l va avea directorul ei, ci secretarul de partid.

8.000 DE ANI PENTRU REZOLVAREA IDEOLOGIEI

Programul chinezilor a fost variat: vizite n fabrici si n uzine, spectacole, ntAlniri cu oameni de stiinta si… aplicatii militare

Si dupa moarte, i s-au atribuit lui Ceausescu insemnate merite de mediator al unor conflicte de scara planetara in spiritul propagandei din vremea sa. In ceea ce priveste relatiile sovieto-chineze, in 1971 Ceausescu pare a se rezuma la sondarea si sustinerea opiniilor liderilor celor doua mari puteri. “Ne-au spus – povesteste el despre chinezi – ca sunt gata sa-l primeasca pe Nixon, insa problema principala este Taiwanul. In legatura cu ONU ne-au multumit pentru sprijinul care il dam, s-a scris si in comunicat, sunt interesati sa mearga la ONU. In general ei ne-au multumit pentru ajutorul dat in ceea ce priveste dezvoltarea relatiilor lor cu alte state unde ei sunt interesati.” Relatarile romanilor despre CAER ii face sa exprime un punct critic cu privire la “dorinta aceasta de dominatie, sovinismul de mare putere si social-imperialismul”. Evident, chinezii se refera la sovietici cu care vor sa normalizeze relatiile. Problemele ideologice nu pot fi rezolvate insa acum, ci in timp. Un timp a carui durata Mao Tze Dun o estimase la… 8.000 de ani!

ORDINE SI DISCIPLINA. Profund impresionat a fost Ceausescu de faptul ca unii dintre conducatorii chinezi au fost adusi din spital pentru a se intalni cu oaspetii romani. Insasi sotia lui Mao, faimoasa Jian Qing, trecuse peste neplacerile unei boli pentru a se achita de obligatiile protocolare. Prin comparatie, Ceausescu vede ca “aparatul nostru este indisciplinat”. Mai precis: “Eu sunt nemultumit de felul cum s-au purtat tovarasii din delegatie: au fost refractari si n-au ajutat delegatia. De altfel, le-am spus, au pus mainile in buzunar ori s-au incuiat in camere, n-au activat, n-au depus eforturi. Sigur, tovarasul Maurer a fost bolnav; insa sa spun drept a exagerat si el, pentru ca practic nu a mers nicaieri si aceasta a lasat o impresie proasta. Sigur, nu este usor, el a fost bolnav, este adevarat. Insa si a sta inchis in camera si sa nu iesi nicaieri tot nu este bine. Eu ma refer la ceilalti tovarasi, care sunt tineri si care trebuiau sa fie preocupati, pentru ca acolo erau multe probleme, fiecare se baga in camera si astepta sa fie sculat, sa fie invitat”.

INCEPUTUL SFARSITULUI

La scurta vreme dupa vizita, vor fi promulgate faimoasele “teze din iulie”, care impun, in spiritul “revolutiei culturale” chinezesti, “imbunatatirea si intensificarea activitatii politico-ideologice”. Astfel, se va trece la subordonarea deplina a artei si culturii politicului, vor fi promovate cu intensitate national-comunismul si, dupa modelul lui Mao, cultul lui Ceausescu. In decursul catorva ani, tara va fi transformata intr-o insula scoasa din circuitul cultural si economic mondial prin incercarea de a fabrica toate produsele de care are nevoie.

“MARGINALIZAREA” LUI ION ILIESCU

Vizita a fost evocata, dupa 1989, deseori de Ion Iliescu, atunci secretarul CC cu propaganda, ca moment al “marginalizarii” pentru “opozitia” la impresiile si proiectele lui Ceausescu inspirate de realitatile comuniste asiatice. Din relatarea ce-o face Ceausescu in CPEx, reiese numai ca proaspatul sau diriguitor propagandistic nu se ridicase la inaltimea exigentelor functiei sale pe parcursul vizitei. “In ce priveste pregatirea materialelor – zice Nicolae Ceausescu in prezenta lui Ion Iliescu – am avut cei doi consilieri, pentru ca, practic, Iliescu nu a lucrat cum trebuie. Am avut pe cei doi consilieri – Dobrescu si Mitea. La comunicat au lucrat Andrei si Macovescu. Eu o spun numai asa, pentru ca va trebui sa tragem invataminte.” Iar invatamintele nu s-au lasat asteptate, Ion Iliescu fiind inlocuit curand din functia de secretar cu propaganda cu Dumitru Popescu.

PE ASTA NU AM VIZITAT-O!

“Ceausescu a vizitat peste 100 de tari. Se zice ca odata, cineva i-ar fi zis lui Ceausescu un nume, si el a intrebat ce este asta. I s-a spus ca este o tara, la care el a spus: «Nu, nu se poate sa fie nume de tara, pentru ca eu n-am vizitat-o!», asa de intense erau aceste contacte, ne spune profesor Ioan Scurtu. Sigur, multe dintre ele erau si eficiente, in sensul ca se incheiau si acorduri economice, a fost perioada in care s-au realizat importuri masive, s-a achizitionat tehnologie moderna, deci au fost aspectele acestea pozitive. Dar, sigur, a fost si aspectul propagandistic, Ceausescu a fost prezentat ca erou al pacii, al colaborarii internationale, lider mondial, ceea ce, fireste, era o exagerare”. (Daniela Sontica)

La taifas cu Tito si Gomulka

PRIN VECINI

Ceausescu, coplesit de cadoul facut de secretarul general al CC al PSUG, Erich Honecker

Vizite scurte si dese. Nicolae Ceausescu a bifat pe lista sa de calatorii externe Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, RF Germania, RD Germana, Cehoslovacia si Polonia.

Intr-un interviu acordat de Nicolae Ceausescu in 1973 lui Karl Neuman, seful biroului din Viena al Televiziunii I (A.R.D.) din RFG, acesta a declarat ca “intre unele tari socialiste au existat intr-adevar si exista o serie de deosebiri de pareri si chiar divergente”. Intre Republica Socialista Romania existau relatii de prietenie cu o serie de tari socialiste, chiar vecine. Aceste relatii erau concretizate in vizite comune si semnarea unor acorduri. Din sirul de tari enumerat mai sus, prima invitatie pe care a acceptat-o tovarasul a fost cea a RSF Iugoslavia. La 29 mai 1968, Nicolae si Elena Ceausescu au participat la convorbiri cu delegatia iugoslava, condusa de Iosip Broz Tito. De asemenea, s-a semnat un comunicat comun. Oaspetii romani au vizitat uzine si piata agroalimentara. Tot in aceasta formula vor reveni in 1976, intre 8 si 11 septembrie. Au avut loc convorbiri cu presedintele Tito, s-au semnat documente oficiale, tovarasului i s-a conferit titlul de “Cetatean de onoare” al orasului Belgrad si s-au vizitat obiective turistice si industriale.

Intalnire cu activul muncitoresc de partid si obstesc al unei intreprinderi din Varsovia, Polonia

 POLITETURI. Au fost date dineuri oficiale in cinstea cuplului ceausist de catre presedintele RSF Iugoslavia, Serghei Kraigher, presedintele RS Slovenia, Draja Marlovici, presedintele RS Serbia. Doi ani mai tarziu, Iugoslavia va fi din nou gazda presedintelui roman. Intre 16 si 17 noiembrie 1978, au avut loc convorbiri cu presedintele Tito si cu presedintele Serbici Dobrivoe Vidici. Lui Ceausescu ii este conferit ordinul “Erou al muncii socialiste”. Alte vizite in aceasta tara au avut loc intre 22-24 octombrie 1980 si 25-27 octombrie 1982. Intre 15-17 august 1968, o delegatie de partid si de stat, condusa de N. Ceausescu, s-a aflat intr-o vizita oficiala in RS Cehoslovaca. Au avut loc convorbiri cu presedintele RS Cehoslovace, Ludvik Svoboda, in urma carora s-a semnat Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala dintre cele doua tari. De asemenea, s-au depus coroane. Alte vizite au mai avut loc in 1972 (25-26 ianuarie) si in 1981 (19-21 mai).

PRIETENIE SINCERA. Intre 19 si 20 mai 1969, Ceausescu s-a aflat in Polonia, unde au avut loc convorbiri si a fost semnat un Comunicat comun cu presedintele Wladyslav Gomulka. Tot aici va reveni in 1984, intre 4 si 14 iunie, pentru a conferi ordinul “Steaua RPR” pentru Wojciech J”ruzelski. Ultima oara cand Nicolae a calcat pe pamant polonez a fost in anul 1985, intre 22 si 26 aprilie, cand s-a semnat Tratatul de la Varsovia. La vecinii din sud, Nicolae si Elena vor efectua prima vizita in 1974 (11-12 mai), unde vor participa la convorbiri cu presedintele Todor Jivkov. Urmatoarea vizita in RP Bulgaria se va inregistra intre 12 si 14 octombrie 1982, apoi intre 7 si 9 octombrie 1987. Au avut loc convorbiri cu Todor Jivkov, presedintele Consiliului de Stat al Bulgariei, s-au depus coroane la mausoleul lui Gheorghi Dimitrov, Ceausestii au participat la dineul oferit de gazde si s-au deplasat la Plovdiv la Institutul de Cercetari Stiintifice in domeniul Pomiculturii din cadrul Complexului de Cercetari Stiintifice si de productie “Gheorghi Dimitrov”.

GERMANIA DE EST SI DE VEST, CALCATE DE CEAUSESCU

La 7 octombrie 1949, Germania de Est s-a declarat stat independent, cu capitala la Berlin, sub numele de Republica Democrata Germana. Simultan cu declararea Republicii Democrate Germane, Germania de Vest (Zona de Ocupatie Vestica a Germaniei, aflata sub controlul trupelor americane, engleze si franceze) s-a declarat stat independent, sub numele de Republica Federala a Germaniei, sau RFG, avand capitala la Bonn.
Intre 8 si 10 iunie 1977, tovarasul Ceausescu a efectuat o vizita in Republica Democrata Germania. Au avut loc: convorbiri oficiale cu secretarul general al CC al PSUG, Erich Honecker, presedintele Consiliului de Stat al RD Germania, in urma carora este semnata o Declaratie comuna, depunere de coroane, vizitarea unor obiective turistice (ansamblul muzeal Swinger, muzeul Pergamon), si participarea la dineurile oficiale. Printre participantii la festivitatile prilejuite de implinirea a 40 de ani de la infiintarea Republicii Democrate Germane care au avut loc la Berlin, intre 6-8 octombrie 1989, s-au aflat si Nicolae Ceausescu si Constantin Dascalescu, Mihail Gorbaciov, Erich Honecker si Todor Jivkov.
Intre 26 si 30 iunie 1973, a avut loc “Vizita presedintelui Nicolae Ceausescu in Republica Federala Germania. In cea de-a treia zi a vizitei, presedintele N. Ceausescu, tovarasa Elena Ceausescu, persoanele oficiale romane care-i insotesc au fost oaspetii unor importante unitati economice din RF Germania. In marile intreprinderi vizitate – «Gutehoffnugshütte» si «Volkswagen» a fost subliniata importanta conlucrarii economice dintre cele doua tari. La Hamburg, marele port vestgerman, care joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor dintre RF Germania si Romania. Pretutindeni, oaspetilor romani li s-a facut o primire plina de caldura, reflectand pretuirea fata de politica Romaniei, stima fata de personalitatea tovarasului N. Ceausescu.” (Romania libera, vineri, 29 iunie 1973). De altfel, Romania a fost prima dintre tarile din Europa de Est care a deschis calea colaborarii cu RFG.

In vizitele oficiale, tovarasul venea cu mancarea de-acasa.Insa, nu spunea “ba” la ospetele iugoslave

UNGURUL VISA LA O AUTONOMIE

“Relatiile cu Ungaria au mers prost la nivel inalt, pentru ca acestia visau la cel putin o autonomie a Transilvaniei”, este de parere Stefan Andrei, fostul ministru de Externe comunist. Intre 24 si 26 mai 1967, secretarul general al CC al PCR, Nicolae Ceausescu, s-a aflat in capitala ungara. “Ungarii pomeneau si de infiintarea unui stat in stat in zona secuimii, dar in orice caz cu o iesire spre frontiera prin Satu-Mare sau Bihor, chiar cu model Berlin pentru Cluj. Voiau ca limba maghiara sa fie oficiala ca si limba romana”, conchide Stefan Andrei.

14 MAI 1955, DATA SEMNARII TRATATULUI DE LA VARSOVIA

Pactul de la Varsovia sau Tratatul de la Varsovia, numit in mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta mutuala a fost o alianta militara a tarilor din Europa Rasariteana si din Blocul Rasaritean, care voiau sa se apere impotriva amenintarii pe care o percepeau din partea aliantei NATO (care a fost fondata in 1949). Crearea Pactului de la Varsovia a fost grabita de integrarea Germaniei de Vest “remilitarizata” in NATO prin ratificarea de catre tarile occidentale a Intelegerilor de la Paris. Tratatul de la Varsovia a fost initiat de catre Nikita Hrusciov in 1955 si a fost semnat la Varsovia la 14 mai 1955. Pactul si-a incetat existenta la 3 martie 1991 si a fost in mod oficial dizolvat la intalnirea de la Praga, la 1 iulie 1991. La 26 aprilie 1985, a avut loc, la Varsovia, intalnirea la nivel inalt a conducatorilor de partid si de stat ai tarilor participante la Tratatul de la Varsovia; semnarea Protocolului cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului pe urmatorii 20 de ani, si, ulterior, pe inca 10 ani. Romania a fost reprezentata de N. Ceausescu, RP Ungaria – Janos Kádár, URSS – Mihail Gorbaciov, RP Polona – Wojciech J”ruzelski, RP Bulgaria – Todor Jivkov, RD Germana – Erich Honecker, RS Cehoslovaca – Gustav Musak.

A FOST SI DE RAS, SI DE PLANS

Stefan Andrei isi aminteste de o anumita vizita care era sa nu mai aiba loc in Iugoslavia. “Tito, omologul lui Ceausescu, a decis sa nu mai vina la aeroportul din Belgrad sa intampine delegatia. Suntem intampinati de vicepresedintele Iugoslaviei, ministrul de Externe…” Desi era pe aeroportul tarii-gazde, Ceausescu era decis sa nu mai onoreze vizita. “Mi-a spus sa iau masuri si sa rezolv problema”. A mers personal la tov. Tito care se gasea in Slovenia la o resedinta. L-a convins sa ii primeasca pe aeroportul de acolo.

DEPARTE DE TARA

Romania a condamnat razboiul din Vietnam si a furnizat ajutor poporului vietnamez dupa ce conflictul s-a incheiat

Ceausescu va continua linia inceputa in aprilie 1965. Prin vizitele sale intentiona ca Romania sa dezvolte relatii amicale cu toate tarile. Se simtea apropiat mai ales de Coreea de Nord.

Nicolae Ceausescu va efectua, singur sau alaturi de Elena Ceausescu, nenumarate vizite in Coreea de Nord si Vietnamul de Nord, dar si in Mongolia, tocmai pentru a arata ca se preocupa de aceasta zona mai indepartata de Romania, dar foarte importanta. Vizitele in Coreea de Nord s-au succedat intr-un ritm ametitor: 20-23 mai 1978, 17-21 aprilie 1982, 12-15 octombrie 1985, 18-21 octombrie 1987. Vizita era precedata de negocieri intre factori diplomatici, economici, in asa fel incat ea venea sa ratifice o serie de acorduri deja stabilite. Numai in cazuri exceptionale, in care delegatiile nu se intelegeau, sefii de stat stabileau ultima forma a tratatelor. Ceausescu invatase repede elementele de protocol si era preocupat ca vizita sa decurga in cele mai bune conditii. Voia sa consolideze statutul international al Romaniei. Vizitei de la 10 iunie 1971 in Republica Populara Democrata Coreeana i s-a acordat o imensa atentie din partea presei. La sosirea la Phenian, Ceausescu era intampinat de Kim Ir Sen. Prezenta masiva a conducatorilor coreeni, buna dispozitie, urarile calde si generoase spuneau mai mult decat vorbele. Cei doi presedinti isi strangeau mainile si schimbau amabilitati.

Omagiu iubitului presedinte Kim Ir Sen si prietenului sau roman

LA GINGIS HAN. Intre 21 si 24 iunie 1971 Ceausescu a efectuat o vizita de stat in Mongolia. La Ulan Bator a vazut cu ochii lui cum traiau urmasii marelui Han. La o suprafata cat a Frantei, Germaniei, Spaniei si Angliei la un loc, Mongolia nu avea decat o cale ferata; aceasta traversa tara de la nord la sud si facea legatura intre China si Rusia. La vizita in Vietnam, intre 23 si 26 mai 1978, Romania s-a alaturat celorlalte state care au furnizat ajutor material, politic, diplomatic si moral vietnamezilor.

“Am avut ocazia sa vad costumele pentru Ceausescu. Nu tinea la moda si nu a purtat niciodata un costum la doua randuri. Avea exact acelasi costum cu un decolteu nu prea adanc si cu revere inguste. Stofele erau furnizate de fabricile si tesatoriile romanesti, respectiv Sibiu, Brasov si Ploiesti. Ceausescu, un comunist fanatic, avea o ura pe Cooperativele care lucrau haine, el iubea industria. Cooperatia reprezenta pentru el un fel de reminiscenta capitalista. O accepta din dorinta de a prezenta Romania ca o tara libera. Toti cei care cadeau in dizgratie mergeau sa-si faca hainele la Cooperatie”
creatorul Sergiu Boeangiu

UN VALET PENTRU COSTUME

Creatorul Sergiu Boeangiu povesteste: “Ceausescu avea un valet care ii pregatea costumele, camasile, cravatele. Trebuia sa fie de aceeasi inaltime, aceeasi constitutie cu Ceausescu. L-am cunoscut personal pe Voicu si l-am intrebat daca era adevarat ca Ceausescu purta un costum o singura data. Mi-a spus ca nu era adevarat. Era o prostie. Avea costume preferate. In unele mai vechi se simtea chiar bine. Nimeni nu stia ce se intampla cu ele. In nici un caz nu erau arse. El proba primul costumele. De aceea trebuia sa aiba aceeasi statura. El trebuia sa imite si pozitiile lui Ceausescu”.

DISTINCTII, DECORATII, DIPLOME, MEDALII

Intre cadourile si atentiile cu care era onorat Ceausescu atunci cand mergea in vizite externe se afla si cheile simbolice ale oraselor vizitate, plachetele sau medaliile, ca si distinctiile. Despre aceste semne ale unei pretuiri deosebite de care se bucura – din sinceritate sau din interes – dictatorul roman vorbeste Nicolae Petrescu, muzeograf la Muzeul National de Istroie a Romaniei: “Decoratiile sunt toate la nivel mare, de sef de stat. Cam toate tarile lumii i-au acordat asemenea distinctii. Incepand cu Uniunea Sovietica, care i-a dat Ordinul Lenin de doua ori, Bulgaria, care i-a dat Ordinul Dimitrov, si pana la Legiunea de Onoare, ordine scandinave sau chiar Ordinul Basc… Imparatul Japoniei insusi i-a conferit Ordinul Crizantemei. A primit, de asemenea, decoratii din tarile latino-americane”. De unde reiese ca nu doar propria tara i-a intretinut cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, ci si pe plan extern acesta ii era alimentat din plin. (Daniela Sontica)

ARTA TRADITIONALA AFRICANA

“Din Africa primise un mobilier foarte frumos si interesant, din bucati foarte mari de lemn sculptat. Din acea zona primise multe sculpturi artistice specifice africane, deosebit de frumoase, precum si niste bronzuri din Camerun, destul de interesante. Ca un fapt divers, la vederea fildesilor imensi, sculptati, seful marelui stat major al URSS, aflat intr-o vizita la Bucuresti, a exclamat: “Haraso! Si eu am avut, dar mi i-au spart copiii!”. Informatia ne-a fost oferita de dr. Cristina Anton-Manea, muzeograf la Muzeul National de Istorie a Romaniei. (Daniela Sontica)

De la aeroportul Sun An Ceausescu a fost condus intr-o decapotabila

In Vietnam, 1977, cuplul prezidential a fost bine primit

VATICAN

Alaturi de Papa Paul al VI-lea. Inca un “obiectiv” atins

Vizita lui Nicolae Ceausescu la Vatican, in mai 1973, este expresia unei ingrijorari a lui Ceausescu in ceea ce priveste posibilul “amestec in treburile interne”.

Vaticanul anuntase ceva mai inainte intentia de a reglementa situatia din tarile de Est a supusilor catolici.

CEAUSESCU-PAPA. Profesorul Ioan Scurtu afirma despre vizita la Vatican a presedintelui roman: “La 26 mai 1973, Nicolae Ceausescu a avut o discutie la Vatican cu Papa Paul al VI-lea, discutie care se referea la situatia relatiilor internationale, precum si la libertatea cultelor religioase din Romania. Papa Paul al VI-lea s-a declarat satisfacut de libertatea de care beneficia cultul catolic si a solicitat ca si cultul greco-catolic sa beneficieze de o recunoastere oficiala. Nicolae Ceausescu a sustinut ca scindarea Bisericii Ortodoxe a fost rezultatul presiunii Imperiului Habsburgic, care a aplicat si in Transilvania principiul “divide et impera”, contribuind astfel la constituirea unei Biserici obediente fata de Vatican si, desigur, fata de Roma. De asemenea, el a afirmat ca acestei situatii i s-a pus capat in 1948, cand s-a realizat unirea celor doua biserici romanesti, ortodoxa si greco-catolica. La staruinta Papei, Nicolae Ceausescu a promis ca statul roman va manifesta toleranta fata de practicarea cultului greco-catolic”.

 Primul Concordat semnat intre Romania si Vatican se semnase in 1927, act in care erau prevazute relatiile dintre cele doua state, dar acesta fusese desfiintat in 1950 de partea romana care, in 1948 desfiintase si Biserica Greco-Catolica de la noi.

Greco-catolicii isi pusesera mari sperante in aceasta intrevedere din 1973, dar n-a fost ce au crezut ei. S-a inregistrat doar o oarecare destindere, in sensul ca si-au putut tine slujbele – desi clandestin –, iar securitatea nu se mai manifesta atat de dur fata de ei ca pana atunci.

COMPROMIS CONTRA IERTARII REGELUI

In 1969, Departamentul Cultelor din RSR considera Concordatul semnat in 1927 cu Vaticanul drept un compromis facut de autoritatile romane contra “iertarii” oferite de Vatican lui Ferdinad fata de greseala sa de a-si fi botezat copiii in rit ortodox. Apoi, actul fusese semnat in perioada in care guvernul era condus de Averescu, a carui sotie era catolica, si ratificat in 1929 de un guvern condus de Iuliu Maniu, greco-catolic. In plus, Bucurestiul considera ca prin acel Concordat i se crease Bisericii Romano-Catolice din Romania o serie de avantaje fata de alte culte.

PENTRU O IMAGINE FRUMOASA PESTE HOTARE

Indulcirea relatiilor dintre cele doua state era dorita de ambele parti. Pe de o parte, Vaticanul dorea administrarea comunitatii de catolici in mod direct, iar partea romana dorea sa aiba o imagine buna in exterior, de tara care respecta libertatile religioase ale tuturor cultelor. Mai era, desigur, si ambitia lui Ceausescu de a se implica personal, ceea ce s-a si intamplat prin vizita sa din 1973.
Tatonarile pentru intalnirea dintre Ceausescu si Papa Paul al VI-lea au inceput inca din 1966, cand Corneliu Manescu, ministrul Afacerilor Externe, a mers la Roma. La 17 ianuarie 1968 Ion Gheorghe Maurer, presedintele Consiliului de Ministri, a intreprins o alta vizita la Roma, care s-a soldat si cu o intrevedere cu Papa. Statul roman n-ar fi dorit totusi sa existe suspiciunea pe plan extern ca in Romania vreo biserica este persecutata.

EVITAREA ORICAROR RISCURI

In numarul 11/2001 al revistei Magazin istoric sunt citate note din documente referitoare la organizarea vizitei din care reiese ca nu se dorea deloc o colaborare prea stransa intre Biserica Ortodoxa Romana si catolici. “In cazul in care se va aprecia ca un contact intre Patriarhie si institutia condusa de Bea (cardinal – n.n.) ar putea fi acceptat” se recomanda prudenta “pentru a se evita orice risc de manevre prin unele ramasite ale fostei biserici uniate”.

VIVA IL PRESIDENTE

Intensificarea relatiilor romano-italiene a reprezentat inca de la inceputul anilor ’70 un punct important in agenda lui Nicolae Ceausescu.

Desi vizitele in Italia au fost putine, Ceausescu a reusit sa-si lase amprenta pe teritoriul patriei Cizma. Latura care l-a atras indeosebi pe fostul presedinte al Romaniei a fost cea comerciala. Drept urmare, in 1971, Ceausescu a cerut “consolidarea relatiilor comerciale dintre Romania si statul italian”. Rezultatul a fost aparitia Camerei de Comert Italo-Romana, prin care 6.000 de firme italienesti s-au implicat in relatii comerciale cu tara noastra.

INCEPUTURILE. Odata investit in functia de presedinte al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceausescu si-a inceput turneele in Europa de Sud. Italia l-a primit cu bratele deschise in 1973, intre 22 si 26 mai, notand ca “vizita Presedintelui Nicolae Ceausescu reprezinta o expresie a bunelor relatii si a prieteniei dintre cele doua popoare”. Romania libera, in editia din acel an, descria amanuntit pasii lui Ceausescu: “A sosit la Roma si urmeaza sa viziteze, pe rand, Genova si Milano.

Capitala Italiei a rezervat presedintelui Nicolae Ceausescu si tovarasei Elena Ceausescu o primire stralucitoare. Festivitatea de la Aeroportul Ciampino, sentimentele de prietenie manifestate de cetatenii Romei, inaltele onoruri militare de la Palatul Quirinale, atmosfera de cordialitate demonstreaza ca intalnirea a inceput sub cele mai bune auspicii”. In continuare, redactorii publicatiei mentioneaza ca “discutiile dintre presedintele Romaniei si omologul sau Giovanni Leone au durat o ora. Ambii si-au manifestat simpatia unul fata de celalalt. Locuitorii Romei au salutat pe conducatorul statului roman cu cuvintele «Viva il presidente Ceausescu! Viva la Romania!»”.

INVITATI DE SEAMA

In cadrul aceluiasi turneu din 1973, presedintele Italiei, Giovanni Leone, a adresat un cuvant de salut catre Nicolae Ceausescu si a organizat un dineu in cinstea presedintelui Romaniei. La randul ei, sotia sefului statului italian, Vittoria Leone, a invitat-o pe Elena Ceausescu la un ceai, urmand ca, mai tarziu, sa sustina si o receptie in onoarea celor “doi invitati de seama”. “In ceea ce priveste relatiile bilaterale – declara presedintele Leone – s-a luat act cu satisfactie de stadiul colaborarilor economice, tehnico-stiintifice si culturale, fiind luata decizia comuna de a le dezvolta mai departe.”

SOLEMNITATEA SCHIMBULUI DE DECORATII

Tot in luna mai a anului 1973, presedintele Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au vizitat regiunea italiana San Marino. “A fost una dintre cele mai importante vizite ale oficialului roman in Peninsula Apenina. Presedintele Romaniei a ascultat cuvantarea Capitanului Regent Francesco Maria Francini, a participat la dejunul oferit de capitanii regenti si a asistat la solemnitatea primirii oficiale si a inmanarii unor inalte distinctii. De asemenea, presedintele Nicolae Ceausescu s-a intalnit cu Aldo Moro (foto-dreapta), primul-ministru al Italiei.”

PLACHETA DE AUR

“In luna decembrie a anului 1981, la data de 9, tovarasul Nicolae Ceausescu se afla in vizita in Italia, la Piemont”, scria Almanahul Scanteia. “Tovarasului Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, i-a fost conferita «Placheta de aur a Giuntei regionale Piemont», in semn de profund omagiu si deosebita stima din partea locuitorilor acestei importante regiuni a Italiei, pentru contributia remarcabila la dezvoltarea traditionalelor relatii romano-italiene, de stransa prietenie si colaborare intre cele doua popoare.”

IN IRAK

 In dimineata zilei de miercuri, 16 iunie 1982, cu putin inaintea orei 9:00, Nicolae Ceausescu se urca in aeronava prezidentiala, cu destinatia Irak – Iordania.

Nu era prima data cand Ceausescu vizita Irakul. Mai fusese aici cu opt ani in urma, intre 19 si 21 februarie 1974. Atunci, calatoria fusese mai lunga, iar Irak reprezentase ultima etapa dintr-un tur ce inclusese Libia (12-14 februarie), Liban (14-17 februarie) si Siria (17-19 februarie). Intre timp, lucrurile se mai schimbasera, iar vizita din anul 1982 era facuta la invitatia “secretarului general al Partidului Baas Socialist, presedintele Republicii Irak”. Nimeni altul decat faimosul Saddam Hussein. Pe atunci, Hussein si Ceausescu erau doi lideri de stat mai putina faima negativa. Unul dintre ei si-a lasat barba si inca traieste. Celalalt a avut mai putin noroc dupa un zbor neinspirat cu elicopterul.

A IESIT PROST. In discursul oficial romanesc al timpului, Irakul era considerat un stat “in curs de dezvoltare”, spre deosebire de Romania, care avea, desigur, statutul de tara “multilateral dezvoltata”. Cu toate acestea, petrolul de sub Irak ii dadea, ca si acum, o importanta uriasa acestui stat lipsit de verdeata. Interesele pe care Romania le avea aici erau foarte mari. “Noi aveam mare interes in tarile arabe si am si facut mari investitii acolo. Cu Irakul a iesit prost, pentru ca Irakul a intrat in razboi opt ani cu Iranul”, povesteste Stefan Andrei, ministru de Externe in timpul regimului comunist si participant la vizita din Irak. “Noi cu irakienii aveam mari actiuni de cooperare. Cred ca atunci am pus la punct, in legatura cu doua fabrici de ciment, am mai avut niste lucrari de hidroamelioratii, o fabrica de masti de gaze. Noi voiam atunci sa facem o rafinarie la ei. Au fost negocieri, am mers cu ele pana in 1989″, spune Andrei.

 UNIFORME SI ARMAMENT. “Noi n-am putut sa ne ridicam banii, pentru ca ei au incetat plata datoriilor catre toti din cauza razboiului cu Iranul. In afara de actiunile comerciale, vindeam la ei uniforme pentru armata, le-am vandut si armament, le-am vandut si produse ale constructiei de masini, le-am vandut si masini-unelte, le-am vandut si ciment. Dar astea erau actiuni comerciale. Pe noi ne interesa sa ne dea obiective mari in care sa lucram”, sustine fostul ministru.

Desi in ambele tari, Romania si Irak, la putere erau partide socialiste, apropierea ideologica era pe planul doi, dupa afaceri: “Noi nu faceam relatiile economice numai cu tarile progresiste. Irakul avea o pozitie nationalist-araba. El era in dusmanie cu Siria, cu care de asemenea aveam bune relatii, si intr-o tara si in alta fiind la putere Partidul Baas. De fapt, Partidul Baas e un partid nationalist arab. Intre Siria si Irak, Partid Baas – Partid Baas, erau relatii de adversitate pana la dusmanie. Relatiile noastre cu Irakul nu au fost relatii bazate pe apropierea ideologica”, afirma Stefan Andrei. Totusi, la Bagdad, in cea de-a doua zi a vizitei, romanii si irakienii au semnat un protocol de colaborare intre Partidul Comunist Roman (PCR) si Partidul Baas Arab Socialist Irakian.

 ACORD. Aeronava romaneasca a aterizat la Bagdad la ora 13:00, Nicolae Ceausescu fiind intampinat de Saddam Hussein, de vicepresedintele Taha Moheddin Maruf, de ambasadorul roman de acolo, Mihail Diamandopol, si de alte oficialitati irakiene. “Atunci n-am vizitat nici un obiectiv, au fost discutii”, spune Andrei, membru al delegatiei oficiale, din care mai facea parte si prim-viceprim-ministrul Ion Dinca. O singura vizita a facut Ceausescu in centru civic al Bagdadului, la monumentul eroului necunoscut irakian, monument neterminat inca. Ba chiar a dat si un interviu echivalentului irakian al Scanteii, ziarul oficial Al Jumhurya. Pe langa protocolul dintre PCR si Partidul Baas, in cea de-a doua zi a vizitei, Ceausescu si Saddam au semnat si un acord pe termen lung de dezvoltare a cooperarii economice si tehnice si a schimburilor comerciale. La ora 18:55, Ceausescu decoleaza de pe Aeroportul “Al Muthava”, cu directia Amman.

LOCUL 4 IN LUME LA PETROL

Bagdadul avea, in 1982, peste 3 milioane de locuitori, iar populatia Irakului depasea 13 milioane de locuitori. Tara era pe locul patru in lume la extractia de petrol, avand o productie de 168.580 de mii de tone pe an. In Irak, romanii lucrau la fabricile de ciment de la Sinjar si Al-Qaim, la sisteme de irigatii, la imbunatatiri funciare, linii electrice sau prospectiuni geologice. La vizita din februarie 1974, lui Ceausescu i-a fost inmanata de catre presedintele de atunci, Ahmed Hassan Al-Bakr, cheia de aur a Bagdadului.

CUVANTUL DE ONOARE AL LUI SADDAM HUSSEIN

Dupa semnarea acordului economic, Saddam declara in fata partii romane: “Ne cunoasteti ca suntem un partener care, atunci cand semneaza un document de colaborare cu alte state, stie sa-l respecte, sa-i indeplineasca continutul.” “Noi voiam atunci sa facem o rafinarie la ei. Au fost negocieri, am mers cu ele pana in 1989. Ce s-a intamplat insa: in timpul razboiului cu Iranul, ei au oprit plata datoriilor. Iar dupa razboiul cu Kuwaitul…
Noi n-am putut sa ne ridicam banii, pentru ca ei au incetat plata datoriilor catre toti, din cauza razboiului cu Iranul. Noi am mers pe Irak, ca si altii, ca si Uniunea Sovietica, ca si Bulgaria, ca si Cehoslovacia, ca si Franta, ca si Germania, pentru ca era o tara care avea 180 de milioane de tone de petrol productie la 12 milioane de locuitori. Deci nu se punea problema ca nu are cu ce sa plateasca.
Dar, fiind in razboi cu Iranul, au oprit plata datoriilor si au cerut amanare. Ce-au facut ei este ca dupa 1989 ne-au dat marfuri in valoare de 800 de milioane de dolari datorie, petrol si alte marfuri. De astea gaseai curmale la toate colturile, pasta de dinti irakiana si asa mai departe. Deci, pe noi ne-a lovit chestia aceasta. Am facut investitii acolo”, afirma Stefan Andrei.

PROBLEMA ISRAELIANA

Saddam si Ceausescu au discutat mult in 1982 situatia internationala, in special cea din Orientul Mijlociu. “Ambele parti si-au exprimat si cu aceasta ocazie profunda ingrijorare fata de continuarea practicilor ilegale ale Israelului in teritoriile ocupate si au dezaprobat masurile cu caracter opresiv luate de Israel impotriva populatiei arabe din aceste teritorii”, spune comunicatul oficial comun.

SPANIARomania a fost prima dintre tarile socialiste care a deschis un consulat n Spania. In perioada 21-25 mai 1979, Ceausescu a vizitat aceasta tara.

Vizita din 1979 nu a fost una intimplatoare. „Spania avea nevoie de reconciliere nationala – ne spune fostul ministru de Externe, Stefan Andrei –, iar Partidul Comunist RomAn mediase negocierile dintre autoritati si formatiunea lui Santiago Carillo. Noi eram n relatii foarte bune cu Carillo.“ Vizitarea Spaniei fusese prevazuta pentru 1977, dar a venit cutremurul si planurile de la Bucuresti au fost date peste cap.

PERSONAJUL. Duminica, 20 mai 1979, ziarele din Spania scriau: „MAine vine Ceausescu la Madrid/ Nicolae Ceausescu este primul sef de stat al unei tari socialiste din Europa de Est care viziteaza oficial Spania. Dintotdeauna relatiile hispano-romAne au avut un caracter special. A fost prima tara din Europa de Est care a stabilit relatii consulare si comerciale cu Spania n 1967. Zece ani mai tArziu, n 1977, RomAnia a fost prima tara socialista europeana (…) care a stabilit relatii depline cu Spania.“ In vizita care ncepea la 21 mai, Nicolae Ceausescu venea cu o suita formata din 50 de persoane. Printre acestea: Elena Ceausescu, „senor Oprea“ vicepremierul, ministrul Afacerilor Externe „senor Andrei“, functionari din diverse ministere, diplomati, experti, traducatori, ziaristi, membri ai Securitatii personale. Si Nicu Ceausescu.

Presa spaniola i-a facut un tablou n culori calde presedintelui romAn: „o persoana simpatica, cordiala (…), se mbraca mereu n haine lejere (…), creeaza imaginea unui sef de ntreprindere preocupat mereu sa cultive contactul direct cu toate sectoarele. (…) Diplomatia este marea strategie a lui Ceausescu. Dintre omologii sai din Europa de Est a fost cel care a facut primul pasul catre stabilirea relatiilor cu Germania Federala etc.“.

OFICIAL. Resedinta cuplului Elena si Nicolae Ceausescu a fost stabilita la Palatul Aranjuez, aflat la 47 de kilometri de Madrid, multa vreme resedinta regilor Spaniei din Casa de Burbon. Palatul este nconjurat de gradini pitoresti, cu cascade si fAntAni monumentale. Au avut ntAlniri cu Regii Spaniei, cu seful guvernului spaniol, cu Santiago Carrillo, cu Felipe Gonzalez. Pentru largirea orizontului cultural au vizitat regiunile Valencia si Toldeo, miercuri si joi, apoi Muzeul Prado.

INTÅLNIRI CÅLDUROASE

In seara primei zile a vizitei, la 21 mai, monarhii Spaniei, regele Juan Carlos I si regina Sofia au dat un dineu n cinstea oaspetilor romAni, la Palatul Oriente din Madrid. Din partea romAna a participat cea mai mare parte a delegatiei, n frunte cu cei doi, se ntelege. Din partea spaniola au fost regii Spaniei, Adolfo Suarez, presedintele guvernului, generalul Manuel Gutierrez Mellado, seful securitatii nationale, presedintele Senatului si alte personalitati importante, toate adunate spre satisfactia vizitatorilor romAni.

TRATATIVELE CU SPANIA AU FOST MAI MULT BUNE INTENTII

Ce a adus aceasta vizita? Ne spune acelasi Stefan Andrei: „Au fost convorbiri cu regele, destul de apropiate, nsa mai mult la nivel de bune intentii. Discutia mai de fond a fost cu guvernul si atunci am cazut de acord sa dezvoltam relatiile si politice si economice“. S-a decis dezvoltarea relatiilor bilaterale, iar RomAnia si Spania sa lucreze mpreuna pe tarAmul natiunilor latino-americane. „Chiar n ziua plecarii a fost omorAt un general de catre basci“, ne spune Stefan Andrei, „a fost mare aiureala, mare ncurcatura.“ Dupa sosirea n tara, limba spaniola a fost introdusa masiv n scoala. A urmat o dezvoltare puternica a limbii si literaturii spaniole, s-a tradus mult. Erau relatii comerciale foarte bune, vindeam produse metalurgice, chimice, masini, unelte si asa mai departe. In 1985, regii Spaniei au vizitat si ei RomAnia.

ACELEASI TEXTE, CU ALTE NUME DE TÅRI

„Vineri la amiaza – n ultima zi a vizitei n Spania – presedintele Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu s-au ntAlnit la Palatul Zarzuela din Madrid – cu regele Juan Carlos I si regina Sofia. In timpul ntAlnirii – desfasurata ntr-o atmosfera cordiala – a fost exprimata satisfactia fata de vizita efectuata n Spania de seful statului romAn, care a deschis noi cai de colaborare pe multiple planuri ntre cele doua tari, n folosul reciproc, n spiritul bunelor relatii de prietenie si cooperare ntre popoarele romAn si spaniol.“ ScAnteia – sAmbata, 26 mai 1979

Elena a dovedit inca o data ca se poate adapta la orice cerinta a elegantei

Relatiile romano-spaniole intarite de o paella

PARADISUL ASCUNS

 Nordul Marii Negre. Locul preferat de odihna al liderului sovietic Leonid Ilici Brejnev. Aici ii primea, potrivit traditiei, pe liderii tarilor socialiste sau ai partidelor comuniste din tarile occidentale.

Crimeea. Oficial Republica Autonoma Crimeea – in ucraineana si rusa Avtonomna Respublica Crim. Scaldata la nord, la sud si la vest de apele Marii Negre, iar la est – de cele ale Marii Azov, Peninsula Crimeea este preferata turistilor ucraineni si rusi.

Alt reper: Palatul Livadia, de langa Ialta, in Crimeea. Resedinta de vara a tarului Nicolae al II-lea, ultimul tar al Rusiei. Palatul este cunoscut pentru faptul ca aici a avut loc Conferinta de la Ialta, in 1945, ce i-a reunit pe Roosevelt, Churchill si Stalin. Atunci cei “trei mari” au impartit lumea, Romania revenind rusilor.

NU INTAMPLATOR. Potrivit unor zvonuri ucrainene, presedintele rus Vladimir Putin ar fi primit un “cadou electoral” din partea fostului presedinte al Ucrainei, Leonid Kucima, pentru sprijinul oferit candidatului Viktor Ianukovici pe parcursul alegerilor prezidentiale. “Cadoul” ar fi o foarte frumoasa si scumpa vila de vacanta in Crimeea, vila in care si-au petrecut vacanta toti secretarii generali sovietici din 1956 pana in 1989 – Hrusciov, Andropov, Brejnev si Gorbaciov…

In mai 1976 se raspandea la Bucuresti zvonul unei confruntari armate sovietico-romane. Nu intamplator, Ceausescu va vizita RSS Moldoveneasca la 2 august 1976, chiar cu ocazia serbarii zilei formarii acesteia, afirmand ca Romania “nu are probleme teritoriale cu URSS”.

Iarasi nu intamplator, la 5 august 1976, tovarasul Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, presedintele Republicii Socialiste Romania, va efectua o vizita in URSS, la invitatia tovarasului Leonid Brejnev, secretar general al CC al PCUS, presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Cu acest prilej, in Crimeea a avut loc intalnirea prieteneasca dintre tovarasii Nicolae Ceausescu si Leonid Brejnev.

DEGAJATI SI ZBURDALNICI. La un moment dat, toti demnitarii comunisti mergeau vara in Crimeea, locul preferat de odihna al lui Brejnev. “Ursul” sovietic ii primea aici pe liderii tarilor socialiste sau ai partidelor comuniste din tarile occidentale. Ii lasa sa zburde la mare si la soare, dar scopul era clar: rapoarte, tot ce misca, tot ce nu misca. Ceausescu nu putea lipsi din iscusitul joc de-a vacanta.

Vizitele-odihna nu erau reusite daca nu se ajungea la niste intelegeri economice sau de alta natura. In august 1976, dupa epuizantele tratative moldave si la fel de epuizantele discutii explicative cu Brejnev, Ceausescu a inhalat usurat briza marii impreuna cu Elena. Fotografiile de la acea vreme sunt incredibile: degajati amandoi, in costume de baie, zambitori, complet dezinteresati de aparatul de fotografiat… Par chiar putin indragostiti! Si o Elena Ceausescu cu aerul exagerat al unei starlete, de parca ar fi fost imaginea turbulentilor ani ’70, cand in Occident feministele isi dadeau foc la sutiene in fata magazinelor.

 Cine a dat “sah” si cine, “mat”? Poate ea, poate el…

LUCRURI SERIOASE. La 8 august 1976 avea loc sedinta Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, in cadrul careia a fost examinat si aprobat raportul privind indeplinirea Planului national unic de dezvoltare economico-sociala in perioada 1 ianuarie-31 iulie 1977. La aceasta sedinta, Ceausescu a prezentat o informare cu privire la intalnirea prieteneasca avuta cu Brejnev si convorbirile purtate in Crimeea. Soarele, briza marii si privirile usor indragostite ramasesera doar acolo, in fotografii, favorizate fiind lucrurile serioase.

In 1979 iar Ceausescu la Brejnev, in Crimeea. Jocul de-a vacanta era insotit de data aceasta de un gest nobil. Conducatorului Romaniei i se va inmana ordinul “Lenin”, conferit cu prilejul celei de-a 60-a sarbatori a zilei sale de nastere. Multumind pentru distinctie, Ceausescu a spus: “Vad in aceasta… o apreciere a contributiei mele… la intarirea prieteniei si colaborarii dintre comunistii romani si comunistii sovietici, dintre popoarele roman si sovietic”. Aproape fara cuvinte.

EXCURSIE VESTIMENTARA

O camera plina cu dulapuri bagate in perete, si pe dreapta, si pe stanga, si erau si la mijloc… Aceasta era garderoba comuna a sotilor Ceausescu. Asa declara Suzana Andreias, femeia care a stat in preajma familiei Ceausescu aproape trei decenii, in volumul “La curtea lui Ceausescu”, aparut in 2004 sub semnatura Mariei Dobrescu. Suzana Andreias preciza ca exista un atelier, la Dimitriade, care lucra numai pentru ei. Zina Dumitrescu ne povestea deunazi ca Elena a avut o croitoreasa cunoscuta in epoca sub numele Piti, o femeie care traise o buna bucata de timp la Paris, iar el, pe un anume Swartz. Cei doi croitori confectionau modele de imbracaminte, la comanda, dupa cataloage aduse din strainatate, in functie de ocazie.

OBLIGATA SA POARTE UN TAIOR DOUA ZILE LA RAND

Inainte de a intreprinde o vizita, familia Ceausescu cerea date despre traditiile tarii respective, despre moda tarii respective si dadea comanda croitorilor de haine. Cei doi so

soti nu purtau niciodata un set de haine de doua ori, pentru ca, spunea doamna Ceausescu “nu da bine”. Elena purta foarte multe taioare cu bluze, dar niciodata o bluza la doua taioare… Suzana Andreias povesteste: “Trebuia sa plece in strainatate. Am pus la un taior o bluza de la alt costum care a ramas acasa. La una din intalnirile lor, nu s-a mai imbracat cu acel costum furioasa ca nu are bluza de la el… Atunci a fost obligata sa poarte un taior doua zile la rand (…)”. De asemenea, coafura era modificata dupa vestimentatie. Zina Dumitrescu isi aminteste ca prima doamna isi aranja parul o data pe saptamana la Paris la celebrul coafor “Alexander”, unde i se dadea linia si in Romania doar i se intretinea coafura; cand pleca in strainatate isi lua coafeza cu ea. Trebuia sa fie impecabila. Bijuterii nu prea purta… avea totusi o bratara si un lant cu medalion pe care le purta mereu. Ocazional, purta perle.

ROCHIILE?… LUCRU MIGALOS

“Elena Ceausescu era o femeie foarte cocheta”, spune Zina Dumitrescu – responsabila de casele de moda din Sectorul 3 al Capitalei in timpul regimului ceausist. “De ziua ei, la 7 ianuarie, toate casele de moda din Capitala desemnau un croitor pentru a-i darui o rochie… se lucra foarte mult pentru aceste haine, in medie doua saptamani… zi lumina.” (Oana Vataselu)

Una mie, una tie, una…

LA MOSCO1965, Ceausescu in vizita la Brejnev, prietenul sau “la catarama” inca de pe la inceputul anilor ’60

1965: Ceausescu in septembrie la Moscova. 1966: Ceausescu in august la Moscova. 1967: Ceausescu in martie la Moscova, in noiembrie din nou la Moscova, decembrie tot la Moscova. Si asa mai departe…

Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965 asigura suprematia lui Ceausescu, devenit liderul partidului dupa moartea lui Gheorghiu-Dej (in martie 1965). In iulie 1965, Leonid Ilici Brejnev era prezent la Bucuresti, in calitate de conducator al delegatiei PCUS participanta la Congresul al IX-lea al PCR. “Proaspatul” prim-secretar al CC al PCUS Brejnev (fusese numit in 1964) devenit apoi conducator de partid si de stat sovietic l-a invitat atunci pe Ceausescu sa faca o vizita in URSS: “Cand delegatia PMR va veni la Moscova, asa cum ne-am inteles, va voi invita la vanatoare de rate salbatice…”. Erau deja prieteni de conjunctura si tovarasi. Tavarisci…

PuSca Si banii. Inainte de a pleca la Moscova, intr-o sedinta a Comitetului Executiv al CC al PCR din 31 august 1965, delegatia romana a fost mandatata sa discute o serie de probleme de natura politico-economica, intre care si problema tezaurului Romaniei.

Vizita s-a desfasurat in perioada 3-11 septembrie 1965. In aceeasi zi in care s-a intors de la Moscova, intr-o sedinta a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, Ceausescu a facut informare sumara despre rezultatele vizitei: “… Le-am ridicat problema restituirii tezaurului care se gaseste la ei din 1916″(…). Ei mi-au daruit o pusca. Eu cred ca pana la urma o sa primim si aurul si atunci o sa am si pusca si banii”.

INTALNIRI DESE. Stenograma discutiilor cu ocazia vizitei in URSS din septembrie 1965 este un document de 100 de pagini (conform “Magazin istoric”, 1999). Delegatia romana a abordat atunci un grup mai larg de probleme, unele extrem de delicate: regimul uraniului romanesc, regimul Dunarii pe teritoriul Romaniei, reprezentarea echitabila a tuturor partilor in organele de conducere ale Tratatului de la Varsovia, restituirea arhivelor romanesti aflate la Moscova si altele.

Brejnev si Ceausescu s-au intalnit, mai apoi, in calitatea lor suprema, in 2-3 ani de cate doua ori pe an, la Moscova mai ales. Ca oameni politici se respectau reciproc. Dar, liderul sovietic nu-i putea ierta lui Ceausescu incercarea de adancire a desprinderii sale de marea si invincibila Uniune Sovietica.

“CEAUSESCU SE TEMEA CA VA PIERDE CONTROLUL”

25 mai 1987, Gorbaciov in Romania. Pentru ultima oara. Venea cu Raisa, sotia lui, sa fie vizita mai amicala. “Am ajuns in capitala Romaniei pe o vreme calda si insorita.(…) Tasneau strigate de salut bine exersate: «Ceausescu – Gorbaciov!», «Ceausescu!», «Ceausescu!». (…) Mi se parea ca asist la o reprezentatie de circ”, spune Mihail Gorbaciov in “Memoriile” sale publicate in 1995 la Moscova. Gorbi a fost ferm cu Ceausescu in 1987: “Nu ati aplicat nimic din ceea ce urma sa puneti in practica. Din perestroika si glasnost, asa cum au procedat multe tari vecine noua” (cf. Gen. mr. Marin Neagoe – cartea “35 de ani umbra lui Ceausescu”). 4-6 octombrie 1988. Intoarcerea vizitei la Moscova. La Kremlin, in marea sala Gheorghievski, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost intampinati de Mihail Gorbaciov – secretar general al CC al PCUS, presedintele Prezidiului Suprem al URSS si Raisa Gorbaciova. Au facut obisnuita poza oficiala (foto). Au urmat zile cu toasturi, spectacole de gala, intalniri cu personalitati sovietice, depuneri de coroane la mausoleul lui Lenin si la mormantul soldatului necunoscut… Gorbaciov isi aminteste de vizita din octombrie 1988: “Si de data aceasta, presedintele roman a cerut insistent sa se mareasca livrarile de titei sovietic. Tot timpul s-a plans de faptul ca noi discriminam Romania, deoarece ii vindem mai putin titei decat altor tari din cadrul Pactului de la Varsovia. Dar planurile ambitioase ale conducerii romanesti au avut si aici, cum am mai spus-o, urmari fatale. (…) Ceausescu se temea ca va pierde controlul total asupra tarii sale”. Ruptura era declarata. (Roxana Roseti)

Havana fratiei

 Simpatia de care se bucura presedintele Fidel Castro era consecinta directa a apropierii dintre Romaniasi Cuba

La 29 august 1973, cuplul prezidential pleca in vizita oficiala intr-o serie de tari din America Latina, sub semnul pacii si al prieteniei. Prima pe lista era Republica Cuba.

Aproape 50.000 de cetateni ai orasului Santiago de Cuba vor fi scosi in strada pentru a participa la marele miting al prieteniei romano-cubaneze. La 2 septembrie 1973, in cadrul acestei vizite in Cuba, Nicolae si Elena Ceausescu se vor intalni cu cetatenii romani care isi desfasurau activitatea in Cuba. Intre Fidel Castro si Nicolae Ceausescu au loc convorbiri care exprimau “o impresionanta marturie a sentimentelor de stima si prietenie frateasca pe care popoarele roman si cubanez le nutresc unul fata de celalalt”, conform ziarului Scanteia al acelei perioade. Romania nu fusese consultata de sovietici in problema instalarii rachetelor in Cuba, asa ca a ramas neutra.

SIMPATIE. De-a lungul anilor, relatiile lui Ceausescu cu Fidel Castro au capatat valente constante, dincolo de raporturile oficiale. Ele au avut o pronuntata incarcatura afectiva. Simpatia si increderea de care se bucurau presedintele Fidel Castro si ceilalti veterani ai revolutiei cubaneze era si consecinta directa a apropierii dintre Romania si Cuba. La vremea respectiva nu exista teama excesiva de terorism. Se luau masuri de protectie si atunci, dar nu in proportiile celor de astazi.

 INTALNIRI. La fiecare vizita pe care o efectuau in strainatate protocolul era acelasi. Ziarele din Romania descriau la unison primirea intotdeauna calduroasa, entuziasta facuta de presedintii tarilor pe care Nicolae Ceausescu le vizita. Intotdeauna se dadea un banchet in onoarea inaltilor oaspeti. Intr-un cadru solemn se decernau titluri de “doctor honoris causa” presedintelui roman, iar distinsei sale consoarte i se conferea cate un titlu de membru de onoare al Consiliului universitar. Se vizitau fabrici, aveau loc intalniri cu grupuri de reprezentanti ai vietii economice si ai cercurilor de afaceri. Astfel au vizitat in cursul lunii septembrie 1973 Republica Costa Rica, Republica Ecuador si Columbia. La 11 aprilie 1979 incepeau un periplu prin tarile Africii. Solii poporului roman au fost onorati de presedintele Omar Bongo, Republica Gaboneza, printr-un dineu urmat de un miting al prieteniei. Dialogul la nivel inalt intensifica conlucrarea reciproc avantajoasa in toate domeniile de activitate. In decursul lunii aprilie a anului 1979, Nicolae si Elena Ceausescu vor vizita Republica Angola, Republica Zambia, Republica Mozambic. Dupa o vizita in Burundi, unde se semnasera unele documente oficiale, turneul se va incheia cu o vizita de prietenie in Republica Araba Egipt la 26 aprilie 1979. Tara pe care o mai vizitase si la 2-6 aprilie 1972. “Pentru turneul prin tarile africane, Nicolae Ceausescu a apelat la serviciile croitorilor sai de incredere, iar acestia i-au creat celebrele costume safari, din materiale usoare, care faceau parte dintr-un depozit de la Ploiesti numit “S”, de la Special. De aceste materiale nu avea nimeni voie sa se atinga”, ne-a declarat creatorul Sergiu Boeangiu, de la Arta Modei.

“As aminti ca un fapt divers vizita in Romania a lui Fidel Castro, pentru ca are un element inedit, cel putin asa retin eu. Dupa cum era obiceiul, cei doi veneau intr-o masina deschisa de la aeroport. Fidel Castro, un om foarte inalt, doi metri si ceva, iar Ceausescu era foarte scund. Ceausescu a fost instalat pe o ladita ca sa para diferenta cat mai mica.
Si iarasi interesant este faptul ca s-a organizat o vanatoare in munti si Fidel Castro venea dintr-un periplu prin tarile africane, unde temperatura era alta, dar si fusul orar era diferit. Ajuns la locul de vanatoare, s-a culcat si s-a mai trezit abia a doua zi. Vanatoarea n-a mai avut loc. Sigur, acestea sunt aspecte anecdotice pe care cei din preajma lui Ceausescu le cunosc mai bine, cu exactitate, eu spun doar ceea ce s-a auzit ca un fapt divers”
Profesorul Ioan Scurtu despre Castro si Ceausescu

La sosirea pe aeroportul din Havana, 1973

PERLE, MARGELE SI PAIETE DE LA PRIETENI

Sergiu Boeangiu, creator la Arta Modei, ne-a spus: “Garderoba de seara a Elenei numara zeci de rochii. Fie din dantela, din catifea sau panza topita. Broderiile erau incarcate de perle, margele si paiete, iar panza topita avea in tesatura fir stralucitor. Cele mai frumoase rochii i-au fost daruite de sefi africani, prieteni buni, care imita camasile traditionale ale negrilor, pe care le-am vazut deseori si pe strazile bucurestene. Nu lipseau din garderoba rochiile inspirate de iile romanesti.”

PIGMEI OSPATATI CU MUSCHI DE VITA SI CU VIN

Iata ce scrie in cartea sa gral maior Marin Neagoe despre vizita in Republica Centrafricana: “La Bokassa, m-am vazut obligat sa apelez in tara la sotie. Si astfel ma trezesc, venind de acasa, cu 20 de kg de muschi de vita si aproape 50 l de vin. Fusesem avertizat sa fiu foarte atent, pentru ca pigmeii sunt rai si se supara repede. Nu a fost primejdie, pentru ca i-am ospatat cu muschi si cu vin. Vizita se anunta grea. Trebuia sa cunosc cu de-amanuntul intregul traseu! Acolo l-am asteptat pe presedinte. Pana in preziua sosirii, oficialitatile bokassiene evitasera sa-mi indice cladirea unde urma sa fie gazduit. In aceste conditii, am fost ferm, comunicand ca s-ar putea ca vizita sa nu mai aiba loc. Atunci, insusi presedintele Bokassa mi-a comunicat: «In vila mea din capitala, situata pe raul Bangui». Am aflat mai tarziu motivul pentru care oficialitatile nu se pronuntasera. In vila respectiva mai locuia inca a cincea sau a sasea sotie a presedintelui. Ea trebuise stramutata la marele hotel.” “35 de ani – Umbra lui Ceausescu”, de Gen. Maior Marin Neagoe, Ed. Lumea Magazin 2005

RATACIT IN JUNGLA DIN ZAMBIA

Gral maior Marin Neagoe aminteste in cartea sa cum s-a ratacit Ceausescu in jungla din Zambia. Presedintele a acceptat invitatia lui Kenneth Kaunda la o vanatoare de elefanti. Cu un avion, grupul ajunge la 200 de km de Lusaka. Aterizeaza pe un aeroport improvizat, de unde se imbarca in doua elicoptere. Survoland jungla, iata si elefantii. Presedintele trage din elicopter, elefantul cade si imediat se gaseste un loc de aterizare. Elicopterele pleaca sa se realimenteze. Nu se stie cum, grupul se rataceste. Pe locul unde se aterizase nu era nimic. Alarma de gradul trei. Un presedinte se rataceste in jungla! O masina veche, aparuta ca din senin, ii va duce 60 de km spre aeroport.

In 1979, in tara piramidelor, intr-o scurta vizita de prieteni

SFARSIT LA INDIGO

Mohammad Reza Pahlavi, “Regele regilor”, “Lumina arienilor” si tovarasul Nicolae Ceausescu, conducatorii unor regimuri care vor lua sfarsit in acelasi fel

18 decembrie 1989. Ceausescu, asigurat ca situatia este sub control, paraseste tara cu destinatia Iran. Pe strazile Timisoarei se canta “Desteapta-te, romane!” si se murea.

Ceausescu nu se afla la prima vizita la Teheran. El avusese relatii stranse cu sahinsahul (Regele regilor) Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (Lumina arienilor). In mai 1966, acesta venea prima oara in vizita in Romania, dupa ce in octombrie 1965 Ion Gheorghe Maurer, presedintele Consiliului de Ministri, fusese in vizita oficiala in Iran. In iunie 1970, sahinsahul revine impreuna cu sotia sa Farah. Trei ani mai traziu soseste, din nou, la noi in tara pentru a semna un “Acord de cooperare economica, stiintifica si tehnica pe termen lung”.

Nicolae si Elena Ceausescu l-au vizitat si ei de mai multe ori pe sahinsah. In octombrie 1971, cei doi participa la festivitatile fastuoase prilejuite de sarbatorirea a 2.500 de ani de la crearea statului iranian. Intr-o alta vizita, in noiembrie 1975, li s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Teheran. Potrivit afirmatiilor lui Stefan Andrei, fost ministru de Externe, in 1978, Ceausescu l-a vazut ultima oara pe sahinsah cand a facut o escala la Teheran, la inapoierea dintr-o vizita efectuata in China. In Romania, in ’79, se pregatisera steagurile pentru primirea monarhului iranian. Nu a mai apucat sa vina.

Convorbiri la palatul Navaran

Escala la Teheran

CALATORIE FINALA. Dictaturile lui Mohammad Reza Pahlavi si Ceausescu au avut aceeasi soarta. In 1979, sahinsahul a fost alungat de Revolutia islamica, care a proclamat Republica. A murit la doar un an, bolnav de cancer, in Egipt. Zece ani mai tarziu, Ceausescu se intorcea de la Teheran pentru a fi condamnat la moarte de Revolutia romana. In decembrie 1989, Nicolae Ceausescu, hotaraste o “vizita oficiala de prietenie”, dupa ce presedintele iranian Ali Khamenei fusese in Romania in 1988, potrivit fostului ministru de Externe, Stefan Andrei. In timp ce la Timisoara se striga “Jos comunismul!” si pe strazi erau ucisi copii, tineri, femei, increzator in puterea de a stapani situatia din tara, si asigurat de apropiati ca totul este sub control, avionul prezidential a decolat spre Iran. “Aceasta vizita a fost exact dupa ce izbucnisera evenimentele de la Timisoara din decembrie ’89. Sigur ca vizita era anuntata dinainte, era pregatita, dar pe de alta parte a fost ambitia lui de a epata, de arata ca el stapan pe situatie, ca nu sunt lucruri deosebite care sa impuna contramandarea vizitei. I-a lasat la conducerea tarii pe Elena Ceausescu si pe Manea Manescu”, spune profesorul Ioan Scurtu, director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucuresti. “Spre surpriza multora, relatiile noastre cu Iranul au fost mult mai bune pe timpul islamistilor… noi am vandut vreo 150 de mii de tractoare acolo si foarte multe masini-unelte, le-am construit si un baraj, ca si in Algeria, plus armament in timpul razboiului. Cand a mers Ceausescu acolo, in decembrie ’89, toate documentele erau puse de acord, numai s-au semnat cu acest prilej, ca sa apara pe un bilant al vizitei. Erau si negocieri in timp, dar inaintea fiecariei vizite se trimiteau delegatii care definitivau documentele. Cand mergeam, mai rezolvam eu in timpul vizitei ce cadea in competenta mea si apoi mergeam la Ceausescu pentru discutii la nivel” (Stefan Andrei – fost ministru de Externe). Ceausescu s-a intors din Iran in ziua de 20 decembrie 1989 cu un “Program pe termen lung privind dezvoltarea cooperarii economice, comerciale si tehnice romano-iraniene”.

GRECIA. La 26 martie 1976, la ora 12:00, avionul prezidential, escortat de la intrarea in spatiul aerian grec de aparate ale aviatiei de razboi elene, a aterizat pe aeroportul elen Hellinicon. Sotii Ceausescu, in prima lor vizita in Grecia, erau insotiti de fiul lor Nicusor. Ceausescu i-a inmanat presedintelui Constantin Tsatsos Ordinul “Steaua Republicii Socialiste Romania”, clasa I, cu panglica. Elena Ceausescu a avut parte de o ceremonie in onoarea ei la Academia din Atena. “La acel ceas tarziu de noapte, dupa ce totul se incheiase cu bine, inclusiv la Academie, a cazut magareata pe mine sa-l insotesc, impreuna cu colaboratorii mei, Antonescu si Costin, pe Nicu Ceausescu la un mare local de noapte(…). Nicusor a inceput sa grabeasca numarul paharelor de whisky si sa pipaie cele doua doamne care ne insoteau”, spune Ion Brad, in ciclul “Ambasador la Atena – biografii diplomatice”. Presedintele Romaniei si premierul elen au semnat, la Ministerul Afacerilor Externe, “Acordul de cooperare economica pe termen lung” intre cele doua tari, socotit etalonul principal al vizitei.

MAI 1982. Sotii Ceausescu merg in a doua vizita in Grecia. “In cei sase ani care trecusera de la vizita anterioara, conducatorii Eladei, presedintele Karamanlis si premierul Andreas Papandreu, venisera in Romania, amplificandu-se si pe aceasta cale relatiile romano-elene in toate domeniile. (…)

“De data asta imparteam raspunderea cu Stefan Andrei, secondat de colaboratori harnici si experimentati, precum si cu maestrul in protocol, ambasadorul Nicolae Ecobescu, succesorul meu, dupa un an, la Atena. Al treilea nume pe lista de protocol sosita la 26 aprilie 1982 era al lui Valentin Ceausescu. (…)Prezentand acea lista colegilor greci, acestia nu au mai avut reactia din 1976, cand la numele lui Nicusor, pus tot pe locul 3, inaintea ministrului de Externe, au strambat din nas, mi-au pus tot felul de intrebari, aproape sa refuze prezenta lui in «protocolul» oficial. Nu! Venind la Atena, Valentin a refuzat, cu o eleganta englezeasca, de la bun inceput, orice fel de «participare politica» solicitind un program mai degraba de turism cultural.” (Ion Brad, in ciclul “Ambasador la Atena – biografii diplomatice”)

“Sahinsahul a fost ceea ce numim noi astazi sponsorul reconstructiei Canalului, sponsorul celei mai mari rafinarii din estul Europei – Petro Midia – si sponsorul canalului si al ecluzelor care trebuiau sa continue si sa termine Canalul care lega Dunarea de Rhin. Odata realizate aceste trei puncte, noi deveneam tara transportului petrolului din Iran .”
Camil Roguski (arhitectul de interior al familiei Ceausescu si martor al multor momente din viata celor doi) in cartea “Ceausescu: adevaruri din umbra”

DIAMANTELE AFRICANE

Calatoriile familiei Ceausescu in strainatate reprezentau pentru Elena un bun prilej “de a achizitiona” diverse obiecte de valoare. Pe la mijlocul anilor ’70 “doamna atribuia o formidabila valoare diamantelor oferite de imparatul african Bokassa. Diamante pe care academiciana le pastra in seiful sau personal, scotandu-le pe masa sa le admire, singura-singurica, precum un avar. Ii era gandul numai la cadouri, la valoarea cadourilor a caror primire o astepta in vizitele in strainatate”, nota gen. mr. Marin Neagoe in volumul “35 de ani – Umbra lui Ceausescu”. (Anca Alexe)

CEI SASE PRESEDINTI AI REPUBLICII ISLAMICE

Iranul are capitala la Teheran iar limba oficiala este persana. Potrivit Constitutiei, presedintele este a doua mare autoritate dupa faqif – Liderul Suprem. In 1953, primul ministru al Iranului a fost inlocuit printr-un complot, puterea revenindu-i din nou sahinsahului Mohammad Reza Pahlavi – dupa o scurta perioada de exil. Regimul impus de acesta a dus la revolutia din 1979, cand a fost reinstituita Republica Islamica. Primul presedinte ales a fost Abolhassan Banisadr (1980-1981); a fost destituit la scurt timp datorita neintelegerilor cu lideriul spiritual. Mohammad Ali Rajai, cel de-al doilea presedinte, a fost asasinat la cateva luni dupa obtinerea mandatului. Ali Khamenei, cel de-al treilea presedinte iranian (1981-1985; 1985-1989), a devenit Lider Suprem in 1989, dupa moartea Ayatollahului Khomeini (liderul spiritual si politic al Iranului dupa detronarea ultimului sahinsah, in 1979). El a indeplinit ambele functii pana la alegerea celui de-al patrulea presedinte, Ali Akbar Rafsanjani (1989-1993; 1993-1997). A urmat Mohammad Khatami (1997-2001; 2001-2005) si Mahmoud Ahmadinejad (ales in iunie 2005).

CADOUL LUI HUSSEIN

Regele Hussein a organizat o plimbare pe iahtul lui. Lipsita de orice tact, nota gen. mr. Marin Neagoe, Elena si-a exprimat sincer admiratia pentru vas si a spus ca i-ar face placere sa aiba unul identic. Dupa un an, din politete, regele Iordaniei avea sa-l trimita familiei Ceausescu. (Anca Alexe)

LALELE, LACURI..Olanda, Danemarca si Finlanda l-au primit pe Nicolae Ceausescu cu “atentie si deosebit interes”.

In Olanda, Nicolae Ceausescu a fost intampinat cu salve de artilerie… Romania libera dezvaluia, la 10 aprilie 1973: “Este ora 11:23. Trenul oficial soseste la Amsterdam. Aici are loc ceremonia primirii oficiale. Gara centrala a Amsterdamului, impunatoare constructie de otel si sticla, este impodobita de sarbatoare. Tricolorul romanesc si drapelul Olandei, alaturate, dau valoare de simbol bunelor relatii intre cele doua popoare. O data cu sosirea trenului oficial, rasuna 21 de salve de artilerie. Presedintele Consiliului de Stat, tovarasul Nicolae Ceausescu, si tovarasa Elena Ceausescu sunt salutati cu cordialitate de Maiestatea Sa Regina Iuliana a Olandei si de Alteta Sa Regala Bernhard, printul Tarilor de Jos. Se intoneaza imnul national al Republicii Socialiste Romania”.

 1980, Nicolae Ceausescu viziteaza marele Regat al Danemarcei. Maiestatea Sa Margareta a II-a, Regina Danemarcei, si Alteta Sa Regala, Printul Consort Henrik, ofera, la Palatul Fredensbourg, un banchet de gala in onoarea Presedintelui Republicii Socialiste Romania si a tovarasei Elena Ceausescu. Intalnirea dintre cei doi oficiali a fost urmata de o scurta vizita la Parlamentul danez, in incinta Palatului Christiansbourg, de o vizita la Primaria orasului Copenhaga si de un dineu oficial oferit in onoarea oaspetilor romani de catre primul-ministru al Danemarcei, Anker Jorgensen.

HELSINKI. Intalnirea de la Helsinki a inaltilor reprezentanti ai statelor participante la Conferinta de Securitate si Cooperare in Europa, din 29 iulie – 1 august 1975, a reprezentat prima vizita a presedintelui roman in Finlanda. Pe aeroportul din Helsinki, Nicolae Ceausescu este intampinat de omologul sau finlandez, Urho Kekkonen, si de catre Aarne Saarinen, presedintele Partidului Comunist Finlandez. “Dupa cum se stie, dupa sase luni de activitate intensa, la Helsinki s-au putut obtine rezultate bune in pregatirea pe o baza democratica si in deplina egalitate intre toate statele. Noi consideram aceste rezultate ca fiind deosebit de importante… as putea spune chiar istorice”, a declarat Nicolae Ceausescu la sfarsitul intrevederilor.

 INTERVIU CU PACEPA

Interviu cu Pacepa: “Securistii sunt si azi deasupra legii”

“Romania de azi are mai multe servicii secrete decat orice alta tara europeana, cu exceptia Rusiei”. “Fostii sefi ai SRI si SIE,Virgil Magureanu si Mihai Caraman, care mi-au fost subalterni in D.I.E., au distrus documentele care incriminau Politia Politica”, sunt doar cateva din afirmatiile facute de Ion Mihai Pacepa intr-un interviu acordat ziarului Adevarul.

Ion Mihai Pacepa, fostul nr. 2 al Directiei de Informatii Externe (D.I.E) a Securitatii, este cel mai important “defector” din serviciile secrete ale tarilor comuniste. El a cerut azil politic in Statele Unite ale Americii in vara lui 1978, pe cand se afla in RFG. Era atunci si secretar de stat la Interne, si consilier pentru siguranta nationala si dezvoltare tehnologica al lui Ceausescu.

Imediat a fost transportat la Washington. In prezent, are o alta identitate si se afla intr-o locatie necunoscuta pe teritoriul SUA. Nu exista nici o fotografie cu el dupa momentul plecarii din Romania. Timp de trei ani a stat in “debriefing”, un proces de obtinere de informatii care a fost folosit recent in cazul jurnalistilor romani rapiti in Irak.
Rep: Acuzatiile impotriva lui Ceausescu la procesul sau din 1989 s-au bazat pe cartea dvs. “Orizonturi Rosii.” Dupa executarea lui, cartea a inceput sa fie serializata in Adevarul, sub mentiunea ca a “jucat un rol de necontestat” in rasturnarea tiranului. In 1989, multi credeau ca tranzitia noastra va fi una usoara. Inclusiv cei de la Adevarul. Cum ati caracteriza cei 16 ani trecuti de atunci?
Ion Mihai Pacepa: In 1989 stiam cum Regatul Romaniei si celelalte tari din Europa de Est au fost transformate in tiranie, dar nu si cum sa facem procesul invers. De aceea, revenirea lor la democratie a fost marcata de un sir de evolutii si involutii similare celor prin care a trecut Adevarul care dupa ce a serializat “Orizonturi Rosii” a inceput sa o denigreze.

In Romania, rascoala populara a fost acaparata de fostii demnitari comunisti si evolutia a devenit in-volutie. ,Nu vrem privatizare” si ,Nu ne vindem tara” erau lozinci cotidiene. A urmat o noua evolutie impusa de valul revolutionar care a maturat viceregii Kremlinului din Europa de Est: deschiderea frontierelor, abolirea partidului unic, crearea presei libere, reinstaurarea religiei.

Apoi, o involutie datorita efor-turilor presedintelui Iliescu de a mentine Securitatea sub nume schim-bat. Infrangerea sa in alegerile din 1996 a generat alta evolutie: pre-se-dintele Emil Constantinescu a inceput o cursa contra cronometru pentru a reintegra Romania in comunitatea occidentala si a reabilita victimele Securitatii.
In februarie 2000 s-a declarat insa invins de Securitate si a renuntat sa mai candideze. Criptocomunistii au revenit la putere determinand o noua involutie, dar au pierdut alegerile urmatoare.
Refuzul lui Basescu de a condamna comunismul este o involutie
Rep: Si dupa 2004?
Ion Mihai Pacepa: In decembrie 2004, romanii au adus la carma tarii oameni tineri, care nu au motiv sa-si ascunda trecutul si am sperat ca asta va pune capat involutiilor. In comunism, populatia nu a avut insa incredere in conducatorii sai.
Aceasta neincredere a iesit, din nou, la suprafata, in vara lui 2005, cand presedintele Basescu a refuzat sa condamne crimele comunismului care au indoliat sute de mii de familii. Aceasta a declansat o noua involutie.

Statul de drept nu exista

Rep: In 1999, Tribunalul Suprem a anulat, fara drept de apel, sentintele care v-au fost date de regimul Ceausescu. In 2004, presa internationala informa insa ca punctele de frontiera ale Romaniei aveau in continuare ordin sa va aresteze la intrarea in tara. De ce?
Ion Mihai Pacepa: Pentru ca Romania nu este inca stat de drept. In SUA, o hotarare a Curtii Supreme a determinat demisia presedintelui Nixon si condamnarea ministrului sau de justitie, John Mitchell, la 8 ani inchisoare. In Romania, puterea juridica a ramas o gluma. Cand am servit Securitatea, lozinca ei era: “Noi suntem legea”.
Faptul ca o buna parte a celor peste 200.000 de romani ucisi sau torturati in temnitele si lagarele Securitatii nu au fost inca reabilitati arata ca securistii continua sa fie legea. Nu este de mirare. In 2004, din cei 345 de salariati ai Ministerului Justitiei, 202 erau fosti ofiteri sau colaboratori ai Securitatii.

Romania nu va avea un proces al comunismului

Rep: Sperati ca vom avea un proces al crimelor comunismului?
Ion Mihai Pacepa: Nu. Guvernul si Parlamentul Romaniei post-Ceausescu au lasat arhivele Securitatii in mainile sefului SRI, Virgil Magureanu, si ale sefului SIE, Mihai Caraman, care mi-au fost subalterni in DIE. Ei au “sigilat” aceste arhive si au distrus apoi, in liniste, documentele ce incriminau politia politica pe care au servit-o.
Dupa patru ani, “Cartea Alba a Securitatii” publicata de SRI-ul lui Magureanu predica pe 1.947 de pagini ca Securitatea a servit, de fapt, interesul Romaniei intr-o anumita etapa istorica.
Rep: Credeti atunci intr-o condamnare formala a comunismului?
Ion Mihai Pacepa: Aceasta ciuma bubonica a secolului XX, care a ucis peste o suta de milioane de oameni, a fost anatemizata de restul lumii democratice si securistii nu vor putea amana condamnarea sa la nesfarsit. Crearea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania da sperante, dar, din pacate, muta condamnarea in deceniul urmator.

Capitalism sui-generis manipulat de fostii birocrati comunisti

Rep: Cum vedeti viitorul Romaniei?
Ion Mihai Pacepa: Poate deveni un rai pe pamant. Si va deveni. Romania este bla-goslovita cu bogatii naturale, oameni inventivi, traditii de invidiat si un tineret dornic sa recreeze identitatea nationala distrusa de comunisti.
Dupa alungarea lui Ceausescu, romanii au fost insa expusi unui ca-pi-talism sui-generis manipulat de fosti birocrati comunisti care a lar-git inegalitatea sociala, a generat inflatie si a creat neincredere in clasa politica. De aceea, dupa o scurta pe-rioada de avant revolutionar, unii romani au inceput sa-si puna sperantele in serviciile secrete.
Bune sau rele, ele apar ca ultima linie de aparare impotriva rapacitatii noilor capitalisti. Aceasta a permis fostilor comunisti, care cunosteau doar sistemul de guvernare cu ajutorul politiei politice, sa imbrace acest sistem in haine democratice. Romania are azi mai multe servicii secrete decat orice alta tara europeana, cu exceptia Rusiei, unde KGB-istii troneaza in Kremlin.

Pacepa vorbeste pentru prima data despre trecutul sau de securist

In exclusivitate pentru Jurnalul National, generalul Ion Mihai Pacepa vorbeste pentru prima data despre trecutul sau de securist, asumandu-si-l in totalitate.

Dar si despre urmasul sau la conducerea Departamentului de Informatii Externe (DIE), generalul Nicolae Plesita, prezentand “trei operatii teroriste despre care comunitatea de informatii a NATO are dovezi incontestabile ca au fost conduse de acesta”.

Jurnalul National: Domnule Pacepa, de ce nu ati refuzat propunerea de a lucra pentru Securitate? Ce v-a atras acolo?
Ion Mihai Pacepa: Tot ideea ca imi pot ajuta tara. Aveam 22 de ani atunci si traiam intr-o Romanie pe care trupele germane si sovietice o pustiisera precum lacustele. Ca multi alti intelectuali tineri din acei ani, am fost cuprins de febra patriotismului si, in naivitatea mea, credeam ca din Directia de Contrasabotaj puteam proteja industria chimica a tarii.

J. N. – Care sunt principalele atribute ale unui om care face cariera in spionaj?
Aptitudini pentru limbi straine, perspicacitate psihologica si discretie.

J. N. – Si care sunt constrangerile cu care se confrunta un om care si-a dedicat viata unei astfel de activitati? In general vorbind, nu neaparat in cazul dumneavoastra. Pentru ca despre dumneavoastra vom mai vorbi pe parcursul interviului.
I. M. P. – Renuntarea la viata personala. Jargonul nostru pentru DIE era “Furnalul”, deoarece opera nonstop. Cand era ziua in America, era noapte in Romania.

Singuratatea unui spion

J. N. – In ultimii ani ai dictaturii ceausiste, chiar oamenii cu grade inalte in Securitate il barfeau pe dictator, in particular. Cum era in anii ’50? Discutati vreodata despre faradelegile comise in tara cu vreun coleg din Securitate?
I. M. P. – Nu. N-am cunoscut pe nici unul atat de bine, incat sa-mi pun viata in mainile lui. Am auzit si eu acum pe unii laudandu-se ca s-ar fi razvratit in anii lui Ceausescu. Dar stiu ca dupa razboi multi viteji se-arata.

J. N. – In 1955 ati fost transferat la Directia de Informatii Externe (DIE). Ce anume v-a recomandat pentru acest transfer? Cate limbi straine vorbeati la acea ora?
I. M. P. – Vorbeam germana, mostenita de la tata, si bruma de franceza invatata in scoala. Limbile straine nu au jucat insa un rol in transferul meu. El s-a datorat unui accident. In martie 1955 a avut loc un incendiu de proportii la sediul serviciului tehnic al DIE.

Generalul Vasile Valcu, un comunist bulgar care lucrase pentru spionajul sovietic in timpul razboiului si era acum seful DIE, l-a convins pe colonelul Gogu Popescu, seful Directiei de Contrasabotaj, sa-i dea un chimist care sa investigheze cauzele incendiului. O ora mai tarziu am coborat din Jaguarul lui Valcu in fata unei mari cladiri din Gradina Icoanei.

Flacarile distrusesera intregul stoc de pasapoarte, certificate de nastere si permise de conducere occidentale in alb, necesare pentru crearea de identitati false si documentarea ofiterilor ilegali care actionau in Occident sub steag strain. Majoritatea acestor documente venisera din Moscova. Conducerea KGB-ului era convinsa ca era sabotaj si cerea capul sabotorului.

Trei saptamani mai tarziu am prezentat generalului Valcu raportul final, care a conchis ca nu era vorba de sabotaj — cel putin nu la extremitatea romana. Raportul a stabilit ca incendiul a fost cauzat de explozia spontana a circa 25 kg de hartie inflamabila, care abia sosise din Moscova.

Era o hartie speciala, creata de KGB, care lua foc instantaneu cand era atinsa de o tigara aprinsa, si disparea fara a lasa cenusa sau alte corpuri delicte in urma. Analizele chimice pe care le-am efectuat au stabilit ca hartia nu fusese stabilizata corespunzator in procesul de fabricatie.

“Bravu capitan”, mi-a marait Valcu in romana care i-a adus porecla “Bulgaru’”. Doua luni mai tarziu stateam din nou in pozitie de drepti in fata lui. Era 9 mai 1955. “Felicitare pentru noul grad, “tavarisci” maior. Si bun venit in DIE”, mi-a spus. Asa am devenit spion.

Furtul de tehnologii

J. N. – Ce a presupus, in plan profesional si personal, transferul in Germania? Ce faceati, mai exact, acolo?
I. M. P. – Furam tehnologii si desfasuram activitati de influenta politico-economica.

Popularizarea Romaniei, stabilirea de relatii diplomatice cu RFG cu mult inaintea celorlalte tari socialiste, obtinerea documentatiilor pentru fabricarea melaminei, a pielii artificiale, a hartiei fotografice color, precum si pentru reproducerea faimosului tanc Leopard au fost printre principalele mele realizari.

In 1957, cand am fost numit sef adjunct al Misiunii Romane in RFG, cetatenii de rand confundau Romania cu Bulgaria si Bucurestiul cu Budapesta. In 1959, cand am plecat, Romania era o tara bine cunoscuta si respectata de germani.

Acum, fostii securisti vantura ideea ca as fi urcat scara ierarhica a DIE pentru ca as fi comis crime. In realitate, am urcat-o ajutand tara sa dezvolte noi ramuri industriale, precum cele de micro-electronica, aeronautica si diamante sintetice, cu ajutorul spionajului tehnologic, pentru care Germania a fost Raiul pe Pamant.

Pe plan personal, anii petrecuti in Germania m-au ajutat sa inteleg libertatea occidentala. Si sa o doresc.

J. N. – Vreau sa revenim la inceputurile carierei in Securitate. La anii ’50. Ati vorbit enorm in Occident despre regimul Ceausescu, v-ati facut un titlu de glorie din tradarea lui, dar vorbiti extrem de putin despre inceputurile carierei, cand la putere era Gheorghe Gheorghiu-Dej.
I. M. P. – Bunicul meu a fost in inchisorile lui Dej, a cunoscut ororile Canalului si a fost eliberat in 1964.

J. N. – In toti acesti ani erati acolo, in sistem. Chiar daca activati in spionajul tehnologic, trebuie sa fi stiut ce se intampla in tara. De ce n-ati renuntat atunci?
I. M. P. – A fost prea tarziu, Marina. Eram deja seful celei mai importante rezidente de informatii externe a Romaniei si cunosteam toate tainele spionajului comunist. A fost drum fara intoarcere. Nu am stiut pe nimeni care sa fi demisionat dintr-o asemenea pozitie – era moarte curata.

Tot ce am putut face a fost sa jur in fata propriei mele constiinte ca nu ma voi lasa antrenat in actiuni ireversibile, care implica pierderi de vieti omenesti. In cei 27 de ani petrecuti in Securitate am facut multe lucruri reprobabile, dar mi-am respectat cu sfintenie acel juramant pana in ultima zi.

Dupa ce am primit azil politic, Ceausescu a trimis la Washington diversi emisari, inclusiv pe ministrul de Externe Stefan Andrei, pentru a cere extradarea mea. Ei m-au acuzat de toate plagile Romaniei, dar nu au insinuat niciodata ca as fi fost implicat in crime.

Nici chiar stenograma sedintei consiliului de conducere al Departamentului Securitatii Statului care mi-a condamnat “tradarea” (publicata in “Cartea Alba a Securitatii”) nu a facut asemenea insinuari. Ele au fost lansate de securisti, in anii regimului Iliescu.

Asumarea trecutului

J. N. – Fosti securisti, reconvertiti acum, sustin ca in Securitate nu au facut politie politica. Dumneavoastra ati facut?
I. M. P. – Bineinteles. Toti securistii, de la mic la mare, au facut politie politica. Cei care spun altfel, mint. Cu nerusinare.

J. N. – Cum apreciati acum activitatea din anii in care ati fost securist?
I. M. P. – In octombrie 1997 am publicat in SUA si Romania o scrisoare deschisa in care am scris: “Regret enorm cei 27 de ani in care am fost ofiter al odioasei Securitati, careia i-am urcat aproape toate treptele ierarhice, de la sublocotenent pana la secretar de stat. Activitatea pe care am desfasurat-o in conducerea politiei politice a lui Ceausescu a fost o imensa eroare.

Privind activitatea de atunci cu ochii mei de azi, o consider reprobabila. Apartenenta mea din trecut la casta decazuta si corupta a “nomenclaturii” este astazi pentru mine un alt motiv de jena morala.

Pot sa spun insa cititorilor ca ma simt completamente detasat de acest trecut si ca optiunea mea pentru lumea libera, cu toate consecintele ei, impreuna cu activitatea mea din ultimii 19 ani impotriva comunismului, Securitatii si “nomenclaturii” imi dau dreptul sa ma prezint in fata lor cu constiinta impacata.”

J. N. – Generalul Nicolae Plesita, care v-a urmat la conducerea DIE, sustine sus si tare ca “Pacepa trebuie executat. Si va fi executat. Fie pe unde e, fie in tara”. De ce?
I. M. P. – Pentru a distrage atentia de la crimele sale si ale securistilor sai. Plesita, care a fost multi ani bodyguard-sef al lui Ceausescu, este un simbol al antiamericanismului, al antisemitismului si al terorismului politic. Crimele sale au fost atat de odioase, incat nici macar Ceausescu nu l-a mai putut suporta si l-a trecut pe linia moarta.

Din pacate insa, succesorul lui Ceausescu l-a reactivat si i-a dat inca o stea de general.

J. N. – Multi oameni din Romania de azi, in special tineretul, nu stiu mai nimic despre generalul Plesita. In 1978, cand ati facut ruptura cu comunismul, erati membru al Biroului Executiv al Securitatii, impreuna cu Plesita. Ce ne puteti spune despre el?
I. M. P. – Plesita si-a dedicat viata luptei impotriva “putregaiului occidental”. In anii cand a condus Securitatea interna el a inscenat numeroase procese de spionaj impotriva SUA si a “jidanimii romane” (expresia sa favorita), soldate cu sute de executii, si a actionat cu ferocitate impotriva disidentelor politice din Romania.

Dupa ce am facut ruptura cu comunismul, Ceausescu l-a numit sef al DIE, rebotezata CIE, si Plesita a devenit criminal de drept comun. Acea etapa (1980-1984) a constituit cea mai sangeroasa era din istoria spionajului Romaniei.

J. N. – Ne puteti da cateva exemple de actiuni criminale initiate sau conduse de el?
I. M. P. – Iti prezint pe scurt trei operatii teroriste despre care comunitatea de informatii a NATO are dovezi incontestabile ca au fost conduse de Plesita.

In noaptea de 21 februarie 1981 a explodat o bomba la sediul din München al postului de radio american Europa Libera, care este subventionat de Congresul SUA. Bomba, ce continea 10 kilograme de exploziv plastic, a facut o gaura de peste 8 metri in zidurile groase ale cladirii si a ranit 8 persoane.

Cativa ani mai tarziu, un ofiter al CIE care lucra sub acoperire diplomatica in Germania a cerut azil politic in SUA si a predat autoritatilor americane documente originale ale CIE, din care a rezultat, printre altele, ca aceasta actiune criminala a fost organizata cu ajutorul teroristului international Ilici Ramirez Sanchez (alias “Carlos-Sacalul”) si a fost coordonata de generalul Plesita.

La 28 iulie 1981, Emil Georgescu, un editor al postului de radio Europa Libera care a ironizat cultul personalitatii lui Ceausescu ani in sir, a fost injunghiat de 26 de ori in fata casei sale din München.

In raportul Serviciului de Securitate vest-german care descrie acest atentat se arata ca el a fost salvat numai dupa numeroase interventii chirurgicale si ca cei doi teroristi care l-au atacat au fost arestati si condamnati.

Am sprijinit autoritatile germane in investigarea acestui odios act de terorism politic si recent am dat domnului Nestor Ratesh, de la Europa Libera, doua volume continand rezultatul acestei anchete. Ratesh studiaza acum arhivele Securitatii pentru a gasi noi documente despre aceasta odioasa actiune de terorism politic antiamerican comisa pe teritoriul german.

In ianuarie 1985 am fost invitat la Paris de domnul Yves Bonnet, seful Directiei de Supraveghere Teritoriala a Frantei (DST), de la care am aflat detaliile unei alte operatii teroriste organizate de Plesita la Paris in 1982. Obiectivul ei a fost asasinarea celebrului scriitor si disident anticomunist Paul Goma, care era serializat aproape zilnic la Europa Libera.

DST-ul a prevenit acest sinistru act terorist, a carui brutalitate l-a determinat insa pe presedintele FranIois Mitterand sa califice serviciul de spionaj al Romaniei comuniste drept o banda de asasini si sa-si amane, in semn de protest, vizita oficiala pe care urma sa o faca la Bucuresti.

Stiloul incarcat cu otrava (primit de la KGB) pe care Plesita l-a predat personal ofiterului CIE insarcinat sa-l asasineze pe Paul Goma este expus si azi in muzeul DST.

Cartea “J’ai Refuse de Tuer: Un agent secret Roumain revele les dessous de l’Affaire” (Paris: Librairie Plon, 1984) scrisa de Matei Pavel Haiducu, ofiterul CIE care s-a predat DST-ului dupa ce a primit sarcina de a comite acest act terorist, se afla in toate bibliotecile nationale din Occident.

J. N. – Din ce stiti, care este pozitia actuala a lui Plesita?
I. M. P. – Este general colonel in rezerva si, potrivit celor spuse de el in ultimul interviu, este si consultant al SIE. Tine frecvente conferinte in care incita la terorism si antisemitism si elogiaza Securitatea. Ce e de facut? Un apel la noul presedinte al Romaniei pentru a ordona investigarea crimelor comise de Plesita.

Presedintele Basescu a dat tarii, pentru prima oara in 60 de ani, un Guvern care nu are securisti in componenta, ceea ce dovedeste ca nu se teme de ei.

J. N. – Credeti ca este singurul care trebuie investigat?
I. M. P. – Nu. Am o buna colega, aici in SUA, care a fost oprita de politie pe autostrada. “Atat masinile din fata mea, cat si cele din spate mergeau cu aceeasi viteza. De ce m-ati oprit tocmai pe mine?”, l-a intrebat pe politist. “A trebuit sa incep undeva”, i-a raspuns acesta. Plesita va constitui un bun inceput.

El si-a marturisit public crimele, isi face un titlu de noblete din ele si a insinuat in mod repetat ca a umplut partidele politice ale Romaniei de azi cu fosti ofiteri ai Securitatii insarcinati sa saboteze democratizarea Romaniei si aproprierea ei fata de SUA.

J. N. – Generalul Plesita sustine ca erati prieteni. Si ca acum, daca e asa pornit, este pentru ca nu va poate ierta faptul ca atunci cand ati plecat definitiv din tara, ati plecat de la el din birou. Asa este?
I. M. P. – Ambele afirmatii sunt minciuni. Am fost dusmani inversunati de multi ani, si de aceea a facut tot ce i-a stat in puteri ca sa ma asasineze in America.

In 1972 am demascat in sedinta Biroului Executiv al Departamentului Securitatii procesele de spionaj pe care le-a inscenat de-a lungul anilor (stenograma cuvantului meu exista in arhiva Securitatii) si am cerut ca seful Directiei de Contraspionaj, generalul Neagu Cosma, zis “Trombon”, sa fie destituit.

Cosma a fost intr-adevar trecut in rezerva si inlocuit cu un subaltern de-al meu, generalul Gheorghe Moga. De atunci am fost la cutite cu Plesita.

Plecarea mea din biroul sau e un alt neadevar. In preziua plecarii, am fost la vila lui Ceausescu din Neptun. Am stat cu el pana seara tarziu si m-am reintors la Bucuresti cu un avion AN-24 din flotila lui speciala. A doua zi, duminica, 23 iulie 1978, am luat avionul TAROM catre Viena, de unde mi-am continuat drumul spre Germania cu un avion austriac.

N-am avut nici cand, nici unde si nici de ce sa-l vad pe Plesita.

BOMBA LA MÜNCHEN
“In noaptea de 21 februarie 1981 a explodat o bomba la sediul din München al postului de radio american Europa Libera, care este subventionat de Congresul SUA. Bomba, ce continea 10 kilograme de exploziv plastic, a facut o gaura de peste 8 metri in zidurile groase ale cladirii si a ranit 8 persoane”

INJUNGHIEREA
“La 28 iulie 1981, Emil Georgescu, un editor al postului de radio Europa Libera care a ironizat cultul personalitatii lui Ceausescu ani in sir, a fost injunghiat de 26 ori in fata casei sale din München. In raportul serviciului de securitate vest-german care descrie acest atentat se arata ca el a fost salvat numai dupa numeroase interventii chirurgicale”

OBIECTIV: GOMA
“In ianuarie 1985 am fost invitat la Paris de domnul Yves Bonnet, seful Directiei de Supraveghere Teritoriala a Frantei (DST), de la care am aflat detaliile unei alte operatii teroriste organizate de Plesita la Paris in 1982. Obiectivul ei a fost asasinarea celebrului scriitor si disident anticomunist Paul Goma, care era serializat aproape zilnic la Europa Libera”

PROBA
“Stiloul incarcat cu otrava (primit de la KGB) pe care Plesita l-a predat personal ofiterului CIE insarcinat sa-l asasineze pe Paul Goma este expus si azi in muzeul Directiei de Supraveghere Teritoriala a Frantei (DST)” – Ion Mihai Pacepa

Filderman era autorul unui memoriu încărcat de invenţii şi exagerări cu privire la evreii deportaţi în Transnistria „fără altă vină decât aceea de a fi evrei” (formulă prezentă în mai toate textele despre Holocaust, despre suferinţele evreilor de pretutindeni).

Una dintre consecinţele „eliberării patriei noastre de sub jugul fascist” de la 23 august 1944 a fost şi jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate imediat după „eliberarea” din august 1944. Printre documentele sustrase samavolnic s-au numărat şi şase lăzi dedicate „problemei evreieşti”. (chiar aşa erau înregistrate cele şase lăzi cu documente: „Problema evreiască”).

După aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demontării comunismului” de către urmaşii celor care îl montaseră în 1917, o delegaţie de specialişti din Israel a mers la Moscova şi au obţinut de la autorităţile ruseşti cele şase lăzi de documente.
Probabil că nu vom şti niciodată detaliile acestei tranzacţii. Cunoaştem bine rezultatul: imediat după 1991-92, au început să apară în presă acuzaţiile de genocid şi Holocaust, încununate cu recunoaşterea oficială a acestui Holocaust de către guvernul aşa zis românesc! (Prof. Dr. Ion Coja)

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scriţi de “tragedia zguduitoare” şi mă “imploraţi” în cuvinte impresionante, reamintind de “conştiinţă” şi de “omenie” şi subliniind că sunteţi “dator” să apelaţi “la mine” şi “numai” la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură “este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei”.

Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţele celor umili şi fără apărare. Înţelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg. 

Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru până la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?

Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinele care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să-i întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut, când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi când au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bâte. Avem dovezi. Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.  În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus doliul în multe familii româneşti.

Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate. Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt. 

V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-aţi întrebat câţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea. Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.

Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi. 

În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.

Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile. Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol? Te îngrozeşti? Te înduioşezi? Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit. Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de cei ce nu merită, înduioşaţi-vă de cei ce merită. Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă fac şi Dvs atâta rău.

MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941

Preluat din publicaţia online CERTITUDINEA

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,000 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 50 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Nu-l cunosc și n-am auzit de Vlad Solomon până zilele trecute. Jamais couché avec!, cum suna o vorbă în anii studenției. În urmă cu câteva zile am citit însă un text al individului, despre „cum a ajuns” el „jidan” și mai apoi chiar israelian, salvându-se la timp din starea de român. Un text care m-a făcut încă o dată să constat că există o forma mentis evreiască, a unor evrei mai scremuți, din care s-a născut vestitul realism socialist, ca metodă(!) de creație literară și artistică. Însăși ideea de metodă, aplicabilă artei, este și ea, dacă mă gândesc bine, profund evreiască, la același nivel, sub mediocru, al prestației evreiești în domeniu. Din acest punct de vedere acest Vlad Solomon pare un exemplar perfect, un exponent fără cusur al mediocrității evreiești. Un activist model al șabloanelor realism-sionismului. Repet: realismul sionist, ca metodă de creație literară. Vă este cel mai bine cunoscut din filmele americane, mai ales alea proaste și de mare succes! Gen Lista lui Schindler! Și, foarte probabil, din ce va mai fi scris Vlad acesta.
Mai întâi, povestea clasică a adolescentului evreu care nu știe că este evreu, dar pe care anti-semitismul grobian și tâmp al colegilor de clasă sau de joacă îl obligă pe junele „Ițic” să descopere și în final să-și asume evreitatea. Am tot auzit povestea asta. De fapt am citit-o, căci de auzit, de la evreii cu care am stat vreodată de vorbă, adică prieteni sau foști colegi ori numai cunoscuți, așa ceva n-am auzit niciodată. Este evident o „idee literară”, pritocită în vreun chibuț de creație literară colectivă! O făcătură… Mi-a adus aminte de o vorbă a lui Steinhardt, despre loazele evreiești interbelice, ce bine le prindea anti-semitismul! Pe cine ar mai da ei vina când rămân corigenți sau repetenți?!… Dacă nu pe anti-semitismul din școala românească?!…
De aceeași speță joasă este și leit motivul românului care îi reproșează aproapelui său evreu că se trage din evreii care l-au ucis pe Mântuitor, pe Fiul Domnului!… S-ar zice că, antisemit cum sunt, mă învîrt numai printre antisemiți! Și e adevărat că la mulți oameni dintre cei cu care mă văd mai des aud nenumărate reproșuri la adresa unor evrei. Dar niciodată n-am auzit acest reproș: popor deicid! Este un reproș expirat de mult, pur livresc, mereu resuscitat însă și preluat de la un autor la altul. Autori evrei, se înțelege. Autori realist-sioniști! (sic!) Ultima oară am dat de mizeria asta la Andrei Cornea!… Perechea mai citită, „metafizică”, a lui Vlad Solomon!
Repet: eu n-am cunoscut român și, în general, pe cineva care să reproșeze unui evreu că aparține poporului care l-a ucis pe Iisus!… Și asta, probabil, pentru că un asemenea reproș este tolomac rău! Greu de găsit românul care să rostească asemenea gugumănie! Iată însă că se găsește un guguman de evreu care să imagineze români capabili de asemenea gugumănii!
Păi asta le reproșăm noi evreilor care ne strică viața?! Unui Petre Roman sau Elie Wiesel, unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid?!… Sau chiar lui Vlad Solomon?! Ce vină are Iuda în privatizarea și distrugerea economiei românești de după 1990? Ce vină au Iafa sau Caiafa în falimentarea băncilor românești? Și așa mai departe!…
Mai degrabă aud raționamente de tipul următor: dacă este adevărat că majoritatea evreilor sunt urmași ai cazarilor, cum susțin tot mai mulți evrei, spre încântarea „anti-semiților”, atunci textele și evenimentele biblice, deci și omorul din Vinerea Mare, nu mai au nicio legătură cu evreii de azi! Și tot ce decurge de aici, inclusiv decăderea evreilor din „demnitatea” de popor deicid!…
Dacă mă gândesc bine, la curs, în fața studenților, am vorbit despre uciderea Mântuitorului: comentând moartea lui Socrate, a celui mai înțelept personaj din antichitate, obișnuiam să fac o paralelă cu moartea lui Iisus, cel mai curat dintre oameni, mai fără de păcat. Amândoi condamnați la moarte în urma unui vot, a unui scrutin foarte democratic!… Concluzia pe care o trăgeam nu-i privea pe evrei sau greci, ci era cu referire la democrație, cât de încărcată este ereditatea acesteia! Cât de amăgitoare este! Au știut ei anticii de ce au renunțat la democrație, că doar nu erau proști!… Resuscitarea democrației, în epoca modernă, concluzionam că este o înșelătorie dezgustătoare!
…Mă rog! Părerea mea!
Dar, cine știe? Poate că atacul „meu” la democrație mărturisește din partea subsemnatului un anti-semitism inconștient, instinctiv, intuitiv, congenital, irepresibil, involuntar, nativ, maladiv etc.
Așadar, Vlad Solomon, care se credea român și atât, începe s-o ia ușor-ușor la deal, să devină evreu! Sub felurite impulsuri. Va contribui la această transfigurare înălțătoare și momentul când îi cade în mână Cartea Neagră a lui Matatias Carp, enumerată printre revelații. Din păcate nu insistă suficient asupra zguduitoarei lecturi! Îl sfătuiesc s-o facă și să facă apoi publică emulația trăită – sau ce o fi fost aia, resimțită atunci când a aflat din Cartea Neagră câte blestemății au făcut românii împotriva evreilor nevinovați nici măcar cu o muscă! Bunăoară, ce interesant va fi să aflăm ce i-a trecut prin freză când va fi aflat Vlad Solomon cum erau cumpărați evreii pe malul Nistrului, înainte de a fi trecuți în Transnistria, evrei pe care românii îi duceau apoi acasă și le tăiau beregata, iar sângele astfel scurs din abundență era adunat într-o covată, pentru ca ulterior, peste an, să fie folosit ca unguent și alifie, de uns roțile să nu mai scârțâie atât de enervant, de uns lanțul la câini, să nu mai latre etc., etc., o mulțime de întrebuințări domestice și tradiționale. (Vezi volumul I, în primele 20-30 de pagini, pagina din dreapta, fără soț.) La fel, trebuie să fi fost teribil de captivantă și trăirea profundă a sentimentului identitar evreiesc petrecută cu aceeași carte sub ochi, vol.III, pe la mijloc, citind declarația unui Katz, declarație în care este relatată, în câteva cuvinte, cuvinte de maximă încărcătură tragică, cumplita foame & foamete îndurată de evreii deportați în Transnstria, dintre care o bună parte, cea mai bună parte, elita, au supraviețuit numai grație cadavrelor și excrementelor acestora, consumate de acei vestiți evrei din Transnistria!… Chiar s-a simțit mai evreu Vlad Solomon și din ce în ce mai puțin român citind inepțiile lui Matatias Carp, în fapt ale psihopatului Ilya Ehrenburg, mizeriile nerușinate, scorneli schizofrenice, puse pe seama românilor?!…
Sau săpunul!… Vestitul! Lipsește complet din acest curriculum al evreizării! Păi ce cutremur sufletesc se va fi produs în suflețelul adolescentului Vlad Solomon, suflet sensibil de poet, cenaclist asiduu, când a aflat prima oară despre abominabila crimă numită săpunul fabricat din cadavrele evreilor gazați la Auschwitz și împrejurimi?! Putea să scrie o pagină de mare literatură pe acest subiect! Dacă nu cumva a și scris-o și stă cu ea la pândă în sertar!… Nu cumva pe reversul foii ne descrie – altă pagină de mare literatură!, cum s-a des-cutremurat autorul atunci când va fi aflat că săpunul evreiesc este totuși și din fericire o creație literară, o „metaforă” (l-am citat pe Teșu), a altui psihopat, numitul Simon Wiesenthal!… Cum a primit Vlad Solomon această veste?! Și când a simțit că crește-n el nivelul de evreitate? La prima vestire, cea mincinoasă, sau la a doua, cea rectificatoare?!…
Alt fantasmagoric care tutelează de-românizarea aceluiași Vlad Solomon este Steven Spielberg și celebra sa Listă. Astfel că, la un moment dat și la îndemnul venit de peste ocean, de la însuși S.S., se angajează fostul nostru Vlad cu tot elanul tinereții în programul „Survivors of the Shoah Visual History Foundation”, program care urmărea să salveze de la uitare mărturiile pe care le mai puteau oferi cei circa 50.000 de supraviețuitori ai Holocaustului, aflați încă în funcțiune la acea vreme. Echipe de tineri entuziaști, înarmați cu camere video, au plecat la vînat supraviețuitori ai lagărelor de exterminare pentru a-i filma cu tot ce-și mai aminteau din iadul prin care au trecut!… Experiență care l-a înrădăcinat și mai bine pe Vlad Solomon în solul fertil al evreității sale.
…Asupra acestei mărturii aș vrea să insist puțin, este locul din care a plecat impulsul de a scrie aceste rânduri dedicate unui necunoscut: Vlad Solomon.
Domnule Vlad, ce s-a întâmplat cu cele 50 de mii de mărturii? Au fost în vreun fel publicate? Sistematizate? Clasificate? Au fost adunate toate la un loc și pot fi consultate? Se află cumva într-un depozit aflat la dispoziția publicului?… Pot fi accesate pe Internet? Măcar mărturiile evreilor care au trecut prin Transnistria m-ar interesa!… Unde le găsesc? Poate că după ce le voi viziona atent și înfiorat mă las naibii de tot negaționismul meu! Am această disponibilitate la nou! Numai condiții să mi se creeze!…
Exact acesta este și motivul pentru care de ani de zile mă rog de autorități, în frunte cu cele de la Yad Vashem, pun pile, fac reclamații, aș da și șpagă, numai să-mi permită accesul la Memoriile lui Wilhelm Filderman, subtilizate cu forța de Mossad de la secretarul lui Filderman, după 1990, când bietul om se pregătea să predea prețiosul manuscris destinatarului: Academia Română! Sunt pregătit sufletește pentru a-mi face mea culpa și pentru a striga și eu, ca Octavian Goga, m-ai învins, Solomoane! Dar asta, în cazul meu, numai cu Filderman pe masă!…
…Până atunci însă îmi îngădui să mă mir: oare nimeni înaintea lui Steven Spielberg marele nu a avut ideea de a strânge asemenea mărturii? Oare salariații de la Yad Vashem nu s-au ocupat și ei exact de această operă de documentare încă de la înființarea instituției lor, pe la începutul anilor 1950?! Trebuia să se facă filmul, altminteri fals și mincinos despre Schindler, ca să le vină unor evrei această minunată idee, aflată totuși la mintea cocoșului?! Când mor 6 milioane de oameni într-un carnagiu care nu a lăsat prea multe documente doveditoare, ce era mai firesc decât să fie anchetați toți supraviețuitorii, atât de puțini, ai Shoahului?!… Mărturia victimei este esențială într-un dosar penal, de omucidere, de genocid! Cum de au lăsat să treacă aproape 50 de ani fără să se facă o asemenea cercetare, în principiu exhaustivă?! Care să nu lase nechestionat niciun evreu! Nicio mărturie neconsemnată!…
Și raportez cele de mai sus la o situație prea puțin cunoscută, ca să nu spun că este propriu zis ascunsă, tăinuită cu mare grijă: imediat după război, la inițiativa celei mai importante organizații evreiești, Congresul Mondial Evreiesc, în modul cel mai logic și mai firesc cu putință s-a declanșat și derulat o vastă operațiune de strângere a tuturor datelor despre „suferințele evreiești” din perioada 1939-1945. Drept urmare, fiecare familie de evrei din teritoriile supuse „teroarei brune”, hitleriste, a primit un chestionar cu aproape 100 (circa una sută) de întrebări privitoare la tot ce i se putea întâmpla unui evreu și unei familii de evrei, ca abuzuri și fărădelegi săvârșite împotriva evreilor, indiferent din partea cui! Nu s-au folosit camere de filmare, inexistente atunci, ci niște caiete, format A5, cu 20 de file, intitulat, pe copertă, Dosarul suferințelor unei familii de evrei. Iar sus, la locul rezervat autorului, scrie Congresul Mondial Evreiesc, Secțiunea din România, Comisiunea de studii. S-au împărțit asemenea chestionare la sute de mii de familii evreiești, probabil câteva milioane. Au fost completate cu grijă și apoi adunate la fiecare secțiune a Congresului Mondial Evreiesc. Dosarele evreilor din România, inclusiv din Nordul Ardealului, s-au adunat toate la secțiunea din București, la Comunitate!
…Și de atunci nu le-a mai văzut nimeni! Nimeni care să ne povestească ce scrie în acel veritabil tezaur de informații! Nimeni care să adune pe categorii și numeric, adică statistic, vexațiile de care au suferit evreii din România! Iată, sunt peste 60 de ani de când acele „dosare ale suferințelor” zac în subsolurile Comunității și nimeni nu se gândește să le scoată la lumină! Intrebare capitală: oare DE CE? De ce nu au mai fost bune dosarele completate la cald, atunci, în 1945-47, când amintirile din vremea holocasutului erau vii și nealterate de trecerea anilor, de Altzeimer și alte descoperiri mai recente ale medicinii?! De ce a mai fost nevoie de bâlciul declanșat de Steven Spielberg și folcloriștii săi la distanță de 40-50 de ani?!
…Din ce am aflat eu de la evrei evrei, nu de la alde Solomon Vlad, acele dosare ale suferințelor unei familii evreiești sunt deprimante pentru activiștii Holocaustului din România, din Transnistria! Sunt teribil de deprimante! Căci din cele relatate în aceste dosare mai nimic nu se potrivește cu ideea de genocid, de holocaust! Adică acele dosare nu confirmă nici pe departe minciunile lui Moses Rozen și ale acoliților săi, printre care, ultimul pe listă, acest gălăgios de Solomonache!…
Am mai povestit eu despre aceste dosare ale suferințelor evreiești, dar uitasem de ele! Noroc cu Solomon, Vlad Solomon! Merită ținut minte acest nume! Căci grație titularului mi-am adus aminte și de intenția mea, din urmă cu ceva ani buni, de a cere prin justiție accesul la fondul de documentare numit Dosarele suferințelor evreiești. De ce prin justiție? Pentru că altfel, prin simplă cerere și prin dreptul meu cetățenesc de a avea acces la informațiile de interes public, nu am reușit măcar să văd de la distanță acele vestite Dosare! Iar Comunitatea Evreiască, prin lege, este obligată să pună la dispoziția publicului arhiva sa! Am fost deja refuzat o dată! A doua oară n-am încotro și voi apela la justiție! Ideea și elanul de a merge până-n pânzele albe în această chestiune, elan pierdut de-a lungul anilor, mi l-a redat tinerește textul numitului Vlad Solomon. Mulțumesc, Vlade Solomoane pentru textul dumitale. Un text jenant de tezist. „Pe linie” cu linia partidului de la un cap la altul! Dar cu acest efect neașteptat asupra mea!…
Tot acestui Solomon îi datorez și decizia ce am luat-o citindu-l, de a mărturisi public cum am reacționat eu, copil fiind, la poveștile cu săpunul evreiesc! Am ce povesti și era păcat că uitasem! Că lăsam neconsemnată mărturia mea! Noroc cu Vlad Solomon! E bun un Vlad Solomon la casa omului!… Chiar și unul mai mic și mai negricios ca Emil Boc!
Aflu de pe Internet, cu poze, că la Jerusalim, cu ocazia vizitei lui Emil Boc, acest Vlad Solomon, băgându-se în vorbă din partea evreilor originari din România, a cerut condamnarea mea la închisoare pentru negarea Holocaustului! Ideea nu e rea! Îi mulțumesc și pentru vorba bună pusă la domn prim ministru! Dintotdeauna mi-am dorit să mă închidă cineva, într-un turn de fildeș sau măcar într-un subsol mizer, dar cu călimara de cerneală și foile adiacente la dispoziție, ca să mântui de scris tot ce mi-a mai rămas de scris! O mulțime de „teme”… Numai să mi se ofere condiții de scris!
Vlad Solomon m-a pus la ambiție! Și vreau să scriu cum nu s-a mai scris despre săpunul evreiesc, despre mine și săpunul evreiesc, săpun care m-a făcut, la un moment dat, să devin și eu – citez, „jidan”, să mă simt evreu. Cândva, demult, în copilăria mea și a omenirii, când am aflat că oamenii au făcut săpun din oameni și am crezut!… Am crezut și am devenit și eu „jidan”!… Și nu a trebuit să mă facă nimeni, m-am făcut singur, în forul meu cel mai interior! Căci nu mi-a fost ușor să trec prin acest coșmar, numit Reine Judaische Fette! De care nici până azi nu m-am vindecat!…
Citind prostioarele lui Solomomn mi-am dat seama că n-am să mă pot vindeca decât într-un singur fel: povestind totul cum a fost! Povestind cum am devenit și eu jidan, ba chiar evreu, fără să mi-o ceară nimeni și fără să spun la nimeni! O s-o spun acum… M-a inspirat precedentul Vlad Solomon!
Tema săpunului a fost scoasă din repertoriul literaturii realist-sioniste înainte de a produce capodoperele potențiale și virtuale: câteva filme, o piesă-două, un oratoriu, câteva epigrame… A fost o prostie! O măsură pripită! Această nobilă temă literară o voi repune eu în drepturi, dar meritul acestui demers îi va aparține integral lui Vlad Solomon! Vreau să se știe cum stau lucrurile, eu nu am niciun merit!
În fine, Solomon a mai făcut una: numai și numai datorită și din cauza lui mi-a venit ideea să-i scriu lui Steven Spielberg, să facă un film și despre Filderman, adică despre cum au murit cei 300.000 de evrei în Transnistria. Sursa de documentare, firește, Memoriile lui Fildermna, pe care domnul SS, cu autoritatea celui care a făcut Lista lui Schindler, le va putea consulta, se află la Yad Vashem, al doilea birou pe stânga. Să vedem cine are curajul să-i refuze lui Steven Spielberg accesul la documente!
Morala: …Uite că sunt buni la ceva și nerozii! Căci sunt ei evreii deștepți foc, dar când e să fie un evreu nerod, apoi evreul este nerod cât șapte nerozi de-ai noștri la un loc!
Deh, poporul ales! Nu?!
Sau, mai pe românește, tu l’as voulu, Solomoane!

*

N-aș zice că Vlad Solomon este de rea credință… Probabil că după mintea sa o minciună, dacă este verosimilă, dacă are șanse mari să se fi petrecut și să fie crezută, nu mai este minciună, ci creație în spiritul veridicității! În teoria realismului socialist, veridicitatea era mai importantă decât adevărul, decât realitatea. Putea să fie ceva adevărat, dacă nu era și veridic, degeaba!… Întâlneai cuvîntul veridic-veridicitate la tot pasul! Cuvînt cheie în critica și teoria literară din obsedantul deceniu.
Bunăoară cazul săpunului, fabricat din cei 900.000 de evrei care au fost folosiți ca materie primă! Caz perfect veridic și verosimil! Restul, nu mai contează! De-aia am și crezut cu toții! Inclusiv subsemnatul! Iar faptul că săpunul acela afli la un moment dat că nu a existat e mai puțin verosimil decât ce știam cu toții, anume că nemții au făcut săpun din trupurile a 900.000 de evrei! Săpun pe care l-a văzut toată lumea, am fost de acord că există și ce înseamnă, așa că atunci când vin unii și spun că teribilul săpun nu conține nu știu ce adeneuri, ADN-uri umane!, cine îi mai bagă în seamă?! La o adică, de ce n-am lua în calcul și faptul că evreii au alte ADN-uri, nu de-alea umane?!… Aveți ceva împotrivă?!
…După cum se vede mi-e greu să nu mai cred în ce am apucat să cred odată, toată copilăria și adolescența mea, anii cei mai frumoși! Ușor umbriți, ca să nu spun altfel, de povestea cu săpunul roșu!…
O minciună, spune în reluare teoria realismului sionist, o minciună dacă este cu putință să o imaginezi și s-o pui în circulație publică, ea devine parte componentă a realității, există deci, și nu mai este minciună, ci este realitate transfigurată artistic sau științific, după caz…. Nu există, domne, minciună! E o minciună cine spune că există!…
O minciună, din momentul în care ai rostit-o și a intrat în mintea altora, devine o componentă a realității, realitate, deci! Realitate realist-sionistă! Adevăr incontestabil! Imposibil de negat! Imposibil și ilegal! Vezi holocaustul din Transnistria!…
Dixi et etc., etc.

http://www.ioncoja.ro/2011/12/cum-am-devenit-jidan/

Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii si staff-urile Serviciilor Secrete din Israel si Turcia ar fi declansat o adevarata ofensiva, in scopul farimitarii statelor nationale din Balcani, prima victima fiind fosta Republica Socialista Federativa Iugoslavia. In paralel, cu acordul tacit al S.U.A. si al Germaniei, se actiona impotriva Romaniei, prin instigarea la obtinerea autonomiei Ardealului. Totusi, in conceptia Serviciilor Secrete din cele doua tari, in acest acord (Axa strategica Ierusalim-Ankara) urmau sa fie inclusi si Bucurestii. In ceea ce priveste Romania , Israelul era interesat atit de porturile strategice de la Marea Neagra (fie chiar si pentru trupele americane), cit si de viitorul spatiu de complementaritate al Transilvaniei.
Anihilarea unei posibile aliante ortodoxe, cuprinzind Rusia, Grecia, Romania, Bulgaria, Serbia, se afla, de asemenea, pe unul dintre primele locuri in planurile Serviciilor Secrete ale Israelului, cu binecuvintarea S.U.A. si a Germaniei. Dar, dupa cum s-a putut constata, Israelul este la fel de interesat si de industria de armament a Romaniei. Nu mai este un secret pentru nimeni ca o mare parte din industria de armament romaneasca a fost sistematic distrusa dupa 1989, in favoarea importurilor din Israel . O alta parte a fost acaparata de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru inceput un fapt bine cunoscut: acela ca printre cei mai mari traficanti de armament din lume, probabil chiar in frunte, se afla evreii. Cazul Shimon Nahor din Romania o demonstreaza cu prisosinta. Dupa anul 1989, importurile romanesti de tehnica militara mediate de evrei nu au mers doar pe relatia cu Israelul. Si alte mari afaceri, precum Afacerea Dracula – Bell Helicopters – IAR Ghimbav Brasov (care era sa ne coste aproape 3 miliarde de dolari americani), desi veneau dinspre S.U.A., au fost intermediate tot de politicieni si afaceristi evrei. In privinta acapararii Romaniei ca piata de trafic si de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate exceptionala a avut-o Serviciul Secret Extern al Israelului, Mossad. Una dintre companiile israeliene care s-au agatat, efectiv, de gitul industriei romanesti de armament este firma Elbit. Compania israeliana Elbit este o veche cunostinta a reprezentantilor Ministerului roman al Apararii. Societatea israeliana, reprezentata astazi in Romania de fostul ministru taranist al Internelor si Apararii, Constantin Dudu Ionescu, in prezent membru de vaza al PDL, deruleaza contracte de zeci de milioane de euro cu structurile MApN. Numai in anul 2010, societatea israeliana Elbit Systems a furnizat tehnica de peste 48 de milioane de lei. Constantin Dudu Ionescu a fost angajat de israelienii de la Elbit la 6 ani dupa ce a parasit ministerul, cu care acestia aveau in derulare un contract in valoare de 350 de milioane de dolari, pentru modernizarea a 110 avioane MIG 21, semnat in 1998, pe cind Dudu Ionescu era in functie. In cele din urma, programul de modernizare a costat peste 500 de milioane de dolari, iar procesul de cosmetizare a avioanelor s-a incheiat in anul 2002, si nu in 1997, asa cum prevedea initial contractul. Constatam astfel ca fostul ministru Dudu Ionescu a gestionat si el acest contract. Retehnologizarea MIG-urilor romanesti urmarea compatibilizarea avioanelor de lupta cu standardele NATO si cresterea duratei de folosinta. In acest moment, MApN a anuntat ca flota aeriana de lupta este uzata si ca resursa de zbor a acestor avioane este aproape de epuizare. In urma cu circa 7 ani, au existat semnale ca prabusirea avioanelor militare romanesti, respectiv a MIG-urilor, ce cadeau ca mustele, ar avea legatura cu activitatea de sabotaj organizata de Mossad pentru a determina autoritatile romane in materie sa accepte implementarea sistemul de ghidaj electronic SOCAT, apartinind firmei israeliene Elbit System Ltd., in intreaga aviatie militara romaneasca.

In afara de faptul ca, intr-adevar, sistemul SOCAT este in prezent introdus in toata tehnica militara aeropurtata romaneasca (cu majora contributie a fostului ministru al Apararii din Romania , evreul mason Victor Babiuc), mai este un element demn de semnalat, si anume faptul ca un procent insemnat al afacerilor firmei Elbit vizeaza tara noastra. In plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infractional si s-au lasat chiar cu condamnari pentru unii responsabili romani (vezi Afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, Afacerea AEROSTAR Bacau – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfasoara si in prezent in favoarea Israelului. Pe linga acestea, mai sint de consemnat si alte citeva dintre “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apararii din Romania, respectiv achizitii din Israel.

Iata-le: Afacerea UZI – citeva mii de pistoale mitraliera importate din Israel pentru Regimentul de Garda; Afacerea LANCER – Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS pentru modernizarea aparaturii de bord a “sanatoaselor” noastre MIG-21; Afacerea SAGEATA – import de munitie antitanc de la firma israeliana TAAS, in valoare de citeva zeci de milioane dolari. O alta afacere antamata de firma israeliana a fost cea pentru modernizarea a 24 de elicoptere militare Puma 330, contract obtinut in 1995. Influenta reprezentantilor firmei Elbit s-a exercitat nu numai asupra reprezentantilor Ministerului Apararii Nationale, ci si a celor ce gestionau averea romanilor prin Fondul Proprietatii de Stat. Astfel, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul roman (prin Fondul Proprietatii de Stat) si Bell Helicopter Textron Romania Ltd. (cutie postala creata de Bell-Dalas in statul american Delaware), pentru vinzarea a 70% din actiunile I.A.R. Ghimbav (Brasov), contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea, insa, o clauza – conditie prealabila cumpararii fabricii – ce prevedea ca Ministerul Apararii Nationale al Romaniei va cumpara 96 de elicoptere Cobra, ce urmau sa se construiasca la Brasov sub numele de Dracula, dupa dotarea cu sisteme de ghidaj de catre firma israeliana Elbit System, pentru ca si evreii israelieni sa aiba partea lor din ciolanul romanesc, alaturi de cei americani. Ca si in celelalte afaceri patronate in Romania de Alfred Moses, fost ambasador al SUA in Romania intre 1994-1997, pe linga clientii americani apar si interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea romana de Mirel Tariuc (membru al Consiliului de Administratie al F.P.S. si secretar de Stat in Guvernul Ciorbea) si Tudorel Dumitrascu (reprezentantul statului roman privind privatizarile cu strainatatea, director F.P.S.), aceeasi echipa, in esenta, care s-a ocupat si de privatizarea Hotelului Bucuresti. In ceea ce il priveste pe Mirel Tariuc, acesta a declarat in presa de la acea data ca pozitia sa in aceste privatizari i-a fost dictata direct de la nivelul Presedintiei. In ceea ce il priveste pe Tudorel Dumitrascu, acesta era cu adevarat prieten al evreilor. Inainte de a fi director la F.P.S., el fusese director general la Romaero – Baneasa, unde, impreuna cu evreul Phillip Bloom, au dat societatii romanesti de stat un “tun financiar” de 1 milion de dolari. Dupa ce a devenit seful Directiei Relatii Internationale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitrascu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom. Pentru privatizarea economiei romanesti, directia sa din F.P.S. a deschis o reprezentanta a statului roman in Israel, condusa ca salariat al Romaniei de catre un afacerist evreu provenind din Serviciile Secrete israeliene, Fredy Robinson (si care astazi detine in Romania, printre altele, Cazinoul Vernescu si Eurom Bank – fosta Banca Dacia Felix). Tot Tudorel Dumitrascu este cel care l-a insotit, in 1997, pe seful privatizarilor din Romania de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o intilnire cu fostul sef al Serviciului Secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer. Tot Dumitrascu este cel care, in 1997, in numele statului roman, a instalat ca presedinte la cea mai puternica banca romaneasca, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i ascunde identitatea etnica), in al carui mandat s-a declansat falimentul bancii. Revenind la Philip Bloom, acesta era unic actionar al firmei “Global Business Group” (GBG), cunoscuta in Romania drept “grupul oamenilor de afaceri pentru investitii in Europa de Est”, cu sediul in Municipiul Bucuresti. Imediat dupa infiintare, 7 octombrie 1996, Bloom inchiria un spatiu in cladirea Ministerului Transporturilor, condus atunci de actualul presedinte Traian Basescu, spatiu in care GBG urma sa-si desfasoare activitatile comerciale – miscare gindita in primul rind pentru credibilizarea societatii atit pe plan intern, cit si international, dar si pentru a se feri de “ochii indiscreti”. In functia de director executiv al GBG a fost numita Diana Maria Voicu, fiica fostului procuror constantean Marin Voicu, pensionat de la Curtea Suprema de Justitie. La inceputul anului 1997, politica GBG a inceput sa dea rezultate, iar la Ambasada Statelor Unite la Bucuresti a avut loc o intilnire confidentiala, la care au participat ambasadorul Alfred H. Moses, Phillip Bloom, Traian Basescu, Jean Nachman si Eyal Ofer. Intilnirea era rezultatul actiunilor de lobby intreprinse de grupul de afaceristi evrei coordonat de miliardarul Eyal Ofer, in vederea incheierii unor afaceri cu statul roman. Ulterior, Traian Basescu a dat curs unei invitatii lansate de Ofer si s-a deplasat in vizita la Londra, insotit de Diana Maria Voicu, directorul executiv al GBG, pentru a-l cunoaste pe miliardarul Sammy Ofer, tatal afaceristului Eyal Ofer, fost sef al Serviciului Secret israelian Shin Beth. El era un evreu provenit din Romania , fost Horowitz, in prezent proprietar important in tara noastra, prin intermediul unor firme-fantoma. Israelienii erau informati inca de atunci in legatura cu preferintele lui Traian Basescu in materie de “insotitoare”, Diana Maria Voicu fiind o tinara blonda, supla, 1,70 metri inaltime, cu un “sarm personal inconfundabil”. Este evident ca Traian Basescu a fost punctat la vremea respectiva de Serviciile Secrete israeliene, prin intermediul afaceristilor evrei, in perspectiva eventualei sale accederi la functii decizionale in statul roman. In prezent, contrar opozitiei tot mai evidente din partea Casei Albe, Traian Basescu primeste sprijin israelian. Presedintele israelian, Shimon Peres, aprecia in august 2010, dupa intilnirea cu omologul roman, ca Traian Basescu este unul dintre cei mai responsabili lideri ai timpurilor actuale: “Atunci cind el spune da, este da. Atunci cind spune nu, este nu”. La rindul sau, presedintele Traian Basescu a declarat, la finalul intilnirii cu seful statului israelian, Shimon Peres, ca, “daca va fi cazul, Romania va fi un partener loial al NATO si al Israelului”.

Basescu a raspuns astfel unui ziarist care l-a intrebat daca Romania va pune la dispozitia Israelului baze militare si spatiul sau aerian in cazul unui conflict cu Iranul. Aceste fraze confirma fara putinta de tagada cine este stapinul si cine este sluga. Dar si afaceristii israelieni s-au bucurat de sprijin romanesc. Si nu oricum, ci de la cel mai inalt nivel. O dovedeste situatia incredibila a aceluiasi Philip H. Bloom, mentionat mai sus. Cu toate ca a fost arestat de FBI, pe 13 ianuarie 2005, pe Aeroportul Newark din New Jersey, iar in martie 2006 si-a recunoscut vinovatia in fata Tribunalului, fiind acuzat in solidar cu Robert Stein. Stein era fostul administrator al fondurilor de reconstructie pentru regiunea centrala si de sud a Irakului din timpul Autoritatii Provizorii a Coalitiei. A fost condamnat, in ianuarie 2007, de un Tribunal Federal din Washington, la 9 ani inchisoare si plata unei amenzi de 3,6 milioane de dolari, pentru luare de mita, spalare de bani si trucarea unor licitatii in favoarea lui Bloom. Acesta raminea partener in cadrul firmei de consultanta financiara Baltazar, Bloom & Pirvulescu, in care era asociat cu vicepresedinta GBG, Selena Pirvulescu, si cu fostul presedinte al BRD, Bogdan Baltazar. Timpul a aratat ca afacerile firmei Elbit in Romania nu au avut intreruperi, indiferent de forta politica aflata la Putere la un moment dat, ceea ce demonstreaza inca o data suportul si natura acestor afaceri. Astfel, actualul ministru al Apararii, Gabriel Oprea, a decis sa doteze cu aparatura de razboi electronic cele 4 avioane americane de tip C 130 Hercules (construite intre 1959 si 1963), iar contractul, in valoare de 12,9 milioane de euro (17 milioane USD) fara TVA, a fost atribuit pe 20 decembrie 2010 firmei israeliene Elisra Electronic Systems, care va monta pe cele 4 avioane C-130 echipamente de avertizare si protectie la razboiul electronic (EW – Electronic Warfare). Compania Elisra este o subsidiara a firmei Elbit Systems, care detine 70% din actiuni, restul de 30% apartinind companiei Elta, din cadrul IAI (Israel Aerospace Industries, a Ministerului Apararii din Israel). Montarea echipamentelor se ridica, deci, la peste 4 milioane USD/avion. Durata contractului, potrivit anuntului de participare, va fi de 48 de luni de la semnarea acestuia. Dar, in martie 2009, aceeasi Elisra Electronic Systems a incheiat un contract similar cu Ministerul Apararii din Coreea de Sud, pentru montarea aceleiasi aparaturi de razboi electronic pe cele 12 avioane C-130 Hercules din inzestrare. Contractul a avut insa valoarea de 25 milioane USD, adica aproximativ 2 milioane USD/avion, deci jumatate din costurile suportate de Ministerul roman al Apararii. Elbit a mai primit un contract de aproximativ 15 milioane USD pentru modernizarea celor 31 de transportoare amfibii Piranha III C, contractate de la compania elvetiana Mowag in 2005, din care pina in ianuarie 2011 au fost receptionate doar 17 bucati, desi livrarea trebuia incheiata din toamna anului trecut. Mai grav este ca, dupa dislocarea primelor transportoare in Afganistan, au iesit in evidenta diferente intre cerintele operationale si caracteristicile tehnico-tactice ale vehiculului, precum si alte defectiuni, ceea ce face ca transportoarele sa zaca inutile in praful Afganistanului. Alte citeva bucati sint plimbate pe post de macheta pe la defilari, iar reprezentantii MApN care au fost insarcinati cu semnarea si derularea contractului ridica nepasatori din umeri. Marele cistigator in cazul incheierii afacerii cu cele 24 de avioane F16 second-hand oferite de guvernul american Fortelor Aeriene Romane ar fi fost tot Elbit. Pentru a le putea folosi, Guvernul roman ar fi trebuit sa cheltuiasca aproximativ 1 miliard de euro. Din aceasta suma, aproximativ 800 de milioane ar fi reprezentat cheltuieli cu modernizarea, iar banii ar fi ajuns, evident, in conturile firmei israeliene. Dar influenta Mossad-ului in Romania se demonstreaza si prin alte actiuni generate de cadre active ale Serviciului de Spionaj respectiv.

Astfel, Tonya Halpern, nascuta la 29 iunie 1948, in Bucuresti, in prezent cetateanca israeliana cu domiciliul in Tel Aviv, este unic distribuitor in Romania al produselor Kodak, prin firma sa, M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piata Unirii, administrata de partenerul ei in afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai detine Hotelurile Opera si Central din Bucuresti. O leaga o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care il considera ca pe un adevarat “frate”. Tonya Halpern a devenit rezidenta in Romania cu multi ani inainte de 1989, locuind intr-unul din apartamentele Hotelului Bucuresti (in privatizarea caruia s-a si implicat direct, alaturi de Alex Bittner), iar sotul sau, Moshe, specialist in tehnica aviatica, este apropiat de firma israeliana Elbit System Ltd. Numele complet al firmei israeliano-americane pe care o reprezinta in Romania este Eastman Kodak, firma care, alaturi de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM si mai multe banci evreiesti americane, sustine si activeaza pentru organizatia mondialista Council on Foreing Relations (C.F.R.). Eliahu Rasin, nascut la 24 octombrie 1947 la Tel Aviv (potrivit datelor din pasaportul sau, este inregistrat la Registrul Comertului din Romania ca om de afaceri), domiciliaza in prezent in localitatea Rishon Le-Zion din Israel . El a dezvoltat in Romania o afacere piramidala, a carei baza o reprezinta o cutie postala cipriota, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, infiintat in august 1997, cu care controleaza mai multe firme din Romania: Hotelurile Opera si Central din Bucuresti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct & Development SRL si Rom Integrated Computers Technologies SRL. Detine, totodata, Hotelul Sinaia din statiunea cu acelasi nume, pe care l-a incredintat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiter in rezerva din Serviciile Speciale israeliene, nascut la 3 iulie 1954 in Bucuresti. Tatal acestui Rasin a fondat, impreuna cu Bernard Shraer (asociati initiali), renumita banca Leumi Le, din Tel Aviv. Sucursala bancii Leumi din Londra a varsat in contul firmei lui Rasin, Monilen Enterprises Ltd., suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucuresti. Dar cel mai bun cunoscator al genezei si misiunilor firmei Elbit este ministrul rus al Afacerilor Externe, Evgheni Lavrov. Acesta a confirmat, in mai 2011, expulzarea atasatului militar al Ambasadei Israelului din Rusia, Vadim Liederman, care fusese retinut dupa ce a fost prins in flagrant delict, pe 12 mai 2011, sub acuzatia de spionaj industrial, potrivit cotidianului “Haaretz”. Ministerul israelian al Apararii anuntase expulzarea atasatului militar, identificat in persoana colonelului Vadim Liederman. Intr-un Comunicat difuzat in 12 mai a.c., Ministerul rus de Externe a confirmat ca “atasatul militar al Ambasadei israeliene, V. Liederman, a fost arestat pe 12 mai la Moscova, in momentul in care primea informatii secrete de la un cetatean rus”. “Dat fiind ca actiunile sale erau incompatibile cu statutul diplomatic al lui V. Liederman, Ministerul de Externe a protestat si l-a declarat persona non grata”, precizeaza Comunicatul. O sursa din cadrul Serviciilor Secrete ruse a precizat ca atasatul militar israelian se ocupa cu “spionajul industrial”, ajutind “companii israeliene din domeniul industriei militare”. “Kommersant” noteaza, facind trimitere la presa israeliana, ca adevaratul motiv al expulzarii diplomatului este tentativa nereusita a Serviciilor Secrete rusesti de a-l recruta pe colonelul Liederman, care a emigrat din URSS in 1977, la virsta de 15 ani. Potrivit presei, el a locuit pina atunci intr-un oras din Republica Moldova . Revenit in Israel , el a fost audiat de catre reprezentanti ai Ministerului israelian al Apararii, care au dorit sa se convinga de faptul ca nu a fost recrutat de catre o tara terta. “Nezavisimaia Gazeta” citeaza surse din Serviciile Secrete, potrivit carora expulzarea atasatului militar al Ambasadei Israelului la Moscova a fost legata strict de “spionajul industrial”. El “ajuta prea activ” unele companii israeliene pe piata rusa. Potrivit cotidianului “Vedomosti”, Liederman incerca sa faca lobby pentru avioanele militare fara pilot ale companiei israeliene private Elbit, desi o uzina din Ural asambla deja acelasi tip de aparate pentru Ministerul rus al Apararii, sub licenta IAI (Israel Aerospace Industries). Valoarea contractului este de 400 de milioane de dolari. Ceea ce am avut de demonstrat, am demonstrat. Toti isi bat joc de tara asta. Toti au venit aici sa se imbogateasca, nu sa ajute. Abia atunci cind se va intelege acest fapt, Romania va putea spera la salvare. Acest lucru nu se va putea infaptui decit daca la Putere vor veni adevaratele forte patriotice. Doamne, ajuta sa se intimple cit mai curind posibil acest lucru.

http://www.ioncoja.ro/2011/12/romania-finanteaza-mossad-ul/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29

 Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare “fotograful Unirii”. În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, originar din localitatea Galtiu, din judeţul Alba. La 1 Decembrie 1918 Samoilă Mârza avea 32 de ani.

Istoricul Liviu Zgârciu povesteşte că Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” dintr-o întâmplare, deoarece fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele.

În timpul primului război mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia.

Înainte cu patru zile de 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza s-a întors în satul natal, Galtiu, iar în dimineaţa de 1 Decembrie a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu săteni care mergeau la Marea Adunare Naţională.

Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu şi Alba Iulia.

“Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii – n.r.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia”, explică Zgârciu.

În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante.

Liviu Zgârciu spune că lucrul cel mai trist este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.

Istoricul spune că, în 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

“Samoilă Mârza a imortalizat numeroase evenimente istorice, dar, din cauza lipsurilor materiale, multe clişee fusese nevoit să le vândă pentru sticla specială din care erau confecţionate. Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, dar a murit în 1967″, spune Zgârciu.

Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 – manifestările organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea Unire.

Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles.

Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze.

În pofida importanţei istorice a muncii sale, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Ultimul său album “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, în timpul vizitei acestuia la Alba Iulia.

Fotografiile lui Samoilă Mârza au ajuns celebre, însă de “fotograful Unirii” îşi mai amintesc doar istoricii.

Unul dintre istoricii de la Muzeul Naţional al Unirii a avut uimirea să descopere, recent, că rămăşiţele lui Samoilă Mârza au fost pe punctul de a fi exhumate de firma care administrează cimitirul în care se află mormântul fotografului, în Alba Iulia. Zgârciu afirmă că pe monumentul funerar fusese lipită o somaţie pentru neplata taxei de concesiune a locului de veci.

Mormântul a fost salvat doar la intervenţia mai multor istorici, însă s-a demonstrat, după cum susţine istoricul Liviu Zgârciu, că şi alte personalităţi înhumate în cimitirul din Alba Iulia ar fi putut avea aceeaşi soartă şi nimeni să nu afle.

Cei care se hotărăsc să caute în cimitirul municipal din Alba Iulia mormântul lui Samoilă Mârza trebuie să aibă multă răbdare şi timp, deoarece acesta nu iese cu nimic în evidenţă, nu e marcat şi nici îngrijit.

Pe micul monument funerar de la căpătâiul marelui fotograf se pot vedea una dintre celebrele fotografii ale acestuia din 1 Decembrie 1918 şi urmele somaţiei lipite de administratorii cimitirului, prin care anunţau exhumarea pentru neplata taxei de concesiune.

Brandusa,via mail

GALERIE FOTO cu singurele imagini din timpul evenimentelor din 1 decembrie 1918. Cum a ajuns Samoilă Mârza “fotograful Unirii”

GALERIE FOTO cu singurele imagini din timpul evenimentelor din 1 decembrie 1918. Cum a ajuns Samoilă Mârza “fotograful Unirii”

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare “fotograful Unirii”. În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci I-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, originar din localitatea Galtiu, din judeţul Alba. La 1 Decembrie 1918 Samoilă Mârza avea 32 de ani.

Istoricul Liviu Zgârciu povesteşte că Samoilă Mârza a ajuns “fotograful Unirii” dintr-o întâmplare, deoarece fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele, informează Mediafax.

În timpul primului război mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia.

Înainte cu patru zile de 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza s-a întors în satul natal, Galtiu, iar în dimineaţa de 1 Decembrie a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu săteni care mergeau la Marea Adunare Naţională.

Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu şi Alba Iulia.

“Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii – n.r.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia”, explică Zgârciu.

În ultimii ani AI vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante.

Liviu Zgârciu spune că lucrul cel mai trist este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.

Istoricul spune că, în 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. Dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, Dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

“Samoilă Mârza a imortalizat numeroase evenimente istorice, Dar, din cauza lipsurilor materiale, multe clişee fusese nevoit să Le vândă pentru sticla specială din care erau confecţionate. Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, Dar a murit în 1967″, spune Zgârciu.

Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 – manifestările organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea Unire.

Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles.

Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot I-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze.

În pofida importanţei istorice a muncii sale, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Ultimul său album “Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, în timpul vizitei acestuia la Alba Iulia.

Fotografiile lui Samoilă Mârza au ajuns celebre, însă de “fotograful Unirii” îşi mai amintesc doar istoricii.

Unul dintre istoricii de la Muzeul Naţional al Unirii a avut uimirea să descopere, recent, că rămăşiţele lui Samoilă Mârza au fost pe punctul de a fi exhumate de firma care administrează cimitirul în care se află mormântul fotografului, în Alba Iulia. Zgârciu afirmă că pe monumentul funerar fusese lipită o somaţie pentru neplata taxei de concesiune a locului de veci.

Mormântul a fost salvat doar la intervenţia mai multor istorici, însă s-a demonstrat, după cum susţine istoricul Liviu Zgârciu, că şi alte personalităţi înhumate în cimitirul din Alba Iulia ar fi putut avea aceeaşi soartă şi nimeni să nu afle.

Cei care se hotărăsc să caute în cimitirul municipal din Alba Iulia mormântul lui Samoilă Mârza trebuie să aibă multă răbdare şi timp, deoarece acesta nu iese cu nimic în evidenţă, nu e marcat şi nici îngrijit.

Pe micul monument funerar de la căpătâiul marelui fotograf se pot vedea una dintre celebrele fotografii ale acestuia din 1 Decembrie 1918 şi urmele somaţiei lipite de administratorii cimitirului, prin care anunţau exhumarea pentru neplata taxei de concesiune.

Dan LUNGU

Ponta sau Geoana e calul troian al Cotrocenilor din ograda USL ? Sau,poate,amindoi sunt mercenarii Piratului ……

(…) Cu privire la regionalizarea României, numai Tokes Laszlo şi apropiaţii săi nu au dat uitării iniţiativa, revenind la întâlnirea maghiarilor de la Tuşnad cu atât de bătuta şi deja vetusta “fixă-pilon” a lor de a obţine autonomia Transilvaniei şi, desigur, în perspectivă, alipirea acestui teritoriu românesc la Ungaria mamă. Cum faţă de acest demers şi-a exprimat susţinerea şi primul-ministru actual al Ungariei – atitudine care înseamnă amestecul lui Orban în treburile României – al nostrum ministru al Afacerilor Externe ar fi trebuit să-şi exprime indignarea pe măsura faptelor. Se pare că a bâlbâit ceva în acest sens. Insuficient însă.
Maghiarii din România, în frunte cu Tokes şi cu membrii UDMR – în lupta lor de o sută de ani pentru a fura Transilvania în folosul lor – se fac că nu cunosc măcar lecţia dată în 1944 de Milton Lehler, jurnalist şi istoric american, în lucrarea “Ardealul, pământ românesc”, şi cu atât mai mult nici nu vor să audă de recentul volum semnat de Larry L. Watts (foto), tot un american, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, Editura RAO, 2011. În această carte se descrie pe larg activitatea intensă a serviciilor de informaţii din fostul Bloc sovietic – dar nu numai, ci si a serviciilor similare de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial – (AVH – Ungaria, KDS – Bulgaria, Stasi – Germania de Est, STB – Cehoslovacia, SB – Polonia) -, toate orânduite sub direcţia moscovită a KGB, care aveau printre altele ca obiective “majore” dezmembrarea teritorială a României: Transilvania la unguri, Bucovina şi Basarabia la sovietici (adică la ruşi), Dobrogea şi o parte a Munteniei la bulgari, precum şi disuadarea şi blocarea economică a ţării noastre, generarea şi diseminarea de informaţii false despre România în ţările europene, asiatice şi americilor, declanşarea de revolte în interiorul ţării, provocări deliberate ale agenţiilor străine prin care România să fie discreditată în faţa tuturor naţiunilor şi tot în aceste scopuri: “măsuri active” prin care să se asigure “coordonarea strategiilor şi iniţiativelor la nivel general” şi “coordonarea şi direcţionarea operaţiunilor de dezinformare”.
Aparatul AVH al Ungariei nu a ieşit niciodată de sub cuvântul şi iniţiativele KGB-ului de la Moscova. Sunt convins că şi astăzi serviciile lor colaborează – indiferent cum se numesc – având ţel otrăvirea opiniei publice şi manipularea percepţiei publice asupra realităţii din şi despre România şi, mai cu seamă, despre teritoriul cuprins în Transilvania românească.
Probabil România cunoaşte în amănunt aceste activităţi pe plan internaţional, intensitatea cu care se manifestă acestea, însă tolerarea lor ca “evenimente” desfăşurate pe teritoriul ţării pare doar că ar satisface unele orgolii ale membrelor Uniunii Europene, nimănui folositoare. Nicidecum folositoare nouă, României. (Mesagerul. Ro de Bistrita-Nasaud)
Portalul Ziaristi Online a prezentat extrase din lucrarea profesorului Larry Watts, Fereste-te, Doamne, de prieteni. In cele ce urmeaza publicam o cronica importanta despre cartea evreului-american Milton Lehler, “Ardealul, pământ românesc” cat si, in baza materialului, mai multe pagini in facsimil din lucrarea aflata pe “lista neagra” a ungurilor din actualul Guvern, aflati sub acoperire sau nu.
Asemenea lui Larry Watts, Milton Lehler este unul dintre putinii observatori straini care au relatat adevarul despre atrocitatile comise de unguri asupra romanilor, in ceea ce a constituit primul act de epurare etnica in masa al celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, in lucrarea sa “Les assassinats”, publicistul american Milton G. Lehrer relata: “Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungurești la 9 septembrie 1940. Ca și când armata de ocupație ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldați, un veritabil potop de foc și sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puști, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldații au pătruns în case și au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuințele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului – căruia i s-a dat foc și a ars în întregime odată cu cadavrul preotului – este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români și îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor”.

Publicistul Virgil Ratiu prezinta lucrarea lui Milton Lehrer in Mesagerul de Bistrita Nasaud:
Această carte cu subtitlul „Problema Ardealului văzută de un american” a avut o primă ediţie în limba română în 1944, o ediţie în limba franceză apărând în Elveţia în aceeaşi perioadă. Autorul preciza că lucrarea a fost terminată înainte de evenimentele de la 23 August 1944: „Climatul politic al vremii în care ea a fost scrisă nu m-a împiedicat însă să dezvălui opiniei publice din Occident aspectul real al aşa-numitului arbitraj de la Viena, act arbitrar, inechitabil şi apolitic, impus cu violenţă de cei doi comparşi, Ducele şi Fűhrerul, care au crezut că Europa culturii milenare a căzut atât de jos, încât destinele ei pot fi scrise de doi aventurieri, erijaţi în conducători. Dictatele impuse de dictatori au avut întotdeauna soarta făuritorilor lor. Nimic nu se poate clădi într-adevăr pe violenţă, după cum nimic nu se poate clădi pe nisip: nici dictaturi şi nici dictate”.
O a doua ediţie a cărţii în limba română a fost lansată abia la început de an 1989 (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti), o ediţie care nu are nicio legătură cu naţionalismul de propagandă practicat în acea vreme de regimul Ceauşescu. Cartea trebuia să reapară deoarece în acea perioadă Agenţiile secrete de la Budapesta, Sofia şi Moscova exercitau în Occident o presiune teribilă care privea/promova dezmembrarea Românei şi împărţirea ei între cele trei naţiuni care şi-au manifestat încă din secolul XIX necontenit dorinţa de a face ca România să dispară de pe harta Europei prin „absorbţie”. În aceste demersuri, Rusia, apoi Uniunea Sovietică a câştigat faţă de România mai întotdeauna, iar în 1989 ţelul vecinilor de a spulbera ţara noastră se afla chiar pe puncul de a se împlini.
O a treia ediţie a volumului a fost lansată de acelaşi care a îngrijit ediţia precedentă, conf. univ. dr. Ion Pătroiu, Editura Vatra Românească, Cluj, 1991. De atunci, această carte este tot mai actuală pentru români în primul rând şi pentru elitele politice europene – doar că niciun guvern de după 1990 de la Bucureşti nu s-a îngrijit ca acest op să apară tradus în toate limbile europene, pentru a fi făcut cunoscut şi pentru a arăta Europei ce a fost şi ce este România. Această care este acum şi mai actuală, pentru că elitele maghiare din România (în special prin UDMR) nu scapă niciun prilej de-a şantaja orice guvernare de care se lipesc cu scopul – bine cunoscut – de-a transforma Transilvania într-un „teren de dispută” inter-statală. Nu are rost să înşirui aici pretenţiile rostite de atâtea ori de către iredentiştii maghiari din România, mereu neobosiţi cu afirmaţii aiuritoare: despre autonomii secuieşti, despre cum nu ar trebui ca maghiarii să ştie să înveţe limba oficială a statului, despre cum îi sperie din textul Constituţiei formularea „stat naţional unitar român”. Mai trimit încă o dată spre lectură nu demult apărutul volum, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” de Larry Watts, Editura Rao, o carte cât se poate de actuală – la tema abordată aici – la rândul ei.

MILTON  G.  LEHRER : ARDEALUL   PĂMÂNT   ROMÂNESC
de Corneliu Florea
În prefaţa volumului  de cinci sute de pagini, istoricul Ion Pătroiu face o scurtă prezentare a autorului, jurnalistul şi scriitorul american Milton G. Lehrer,  pe care îl caracterizează drept un om de cultură, perfect informat, observator atent şi obiectiv, având un stil concis prin selectarea esenţialului. În continuarea prefeţei, Ion Pătroiu care, în 1991 împreună cu soţia autorului, Doamna Edith Lehrer, a îngrijit ediţia volumului apărut la Editura Vatra Romanească – Cluj Napoca , precizează că obiectivele  lui Milton G. Lehrer  au fost etalarea adevărului istoric şi social din Transilvania , a monstruozităţii Dictatului de la Viena ( August 1940 ) şi a metodele propagandei ungureşti : falsul deliberat, minciuna sfruntată, neruşinarea cinică.
Milton  G.  Lehrer  s-a născut în 1906 la New York. Tot din prefaţă aflam că părinţii săi erau evrei din România care, după un timp trăit în Statele Unite s-au reîntors în ţară.  Milton şi-a continuat studiile în România deprinzând limba română foarte bine. Apoi a plecat la Paris la studii universitare şi a  obţinut doctoratul în drept internaţional. Fiind cetăţean american şi vorbind ebraică, engleză, română şi franceză a făcut ziaristică la diferite publicaţii europene, dar angajat permanent era la La Tribune des Nations. În 1939, datorită unei zgomotoase propagande despre aşa zisele nedreptăţi pe care le suferă minoritatea ungară în statul roman, redacţia hebdomadarului  îl trimite pe Milton G. Lehrer  în Transilvania  să se informeze şi să informeze corect despre realitatea minorităţilor din  Transilvania unită cu România din 1918 .
La 6 octombrie 1939, Milton G. Lehrer  scrie în hebdomadar: Opinia publică occidentală este voit dezinformată de propaganda revizionismului maghiar. Situaţia minorităţii maghiare din România este departe de cea incriminată zilnic de presa şovinistă ungară. Pentru a impresiona străinătatea, lucrurile sunt prezentate sub o falsă lumină. Ungurii îşi au şcolile lor, bisericile lor, asociaţiile lor, şi duc o viaţă potrivit tradiţiilor lor . În continuarea articolului: Dacă, pe lângă superioritatea numerică a elementului românesc , se are în vedere trecutul istoric al Transilvaniei, provincie autonomă timp de secole, încorporată Ungariei abia în 1867 – cum este posibil să se conceapă revizuirea Tratatului de la Trianon care nu a creat nici o nedreptate ci, dimpotrivă, a reparat  una. Drept care a fost din nou, reafirmat  şi consfinţit, în Tratatul de la Paris din 1947 al naţiunilor europene.  În următoarele luni Milton G. Lehrer publică  în La Tribune des Nations alte articole pe această temă  printre care şi unul intitulat Transilvania, pământ românesc ce va fi şi titlul volumului  său,  de mai  târziu, în care a adunat toată, repet toată documentaţia disponibilă la acea vreme despre istoria locuitorilor transilvăneni cu ajutorul căreia a pledat, informat şi magistral, ideea ca Tratatul de la Trianon nu a creat nici o nedreptate ci, dimpotrivă, a reparat una , pe cea făcută secole de-a rândul românilor ardeleni, majoritari autohtoni în Transilvania.
După  ocuparea Parisului de către trupele germane în 1940,  Milton G. Lehrer  are motive întemeiate să părăsească capitala franceză şi se refugiază în România, la Bucureşti. Astfel, trăieşte alături de poporul român  tragedia  Ultimatului de la Moscova  şi a Dictatului de la Viena. Observă atent situaţia internaţională, stă de vorbă cu refugiaţii din partea Transilvaniei  ocupate de Ungaria şi adună materiale pentru volumul intitulat Le probleme transylvain  vu par un americain cu subtitlul La Transylvanie – terre roumaine, terminat în franceză şi română în 1944, an în care versiunea românească este editată şi publicată în primă ediţie. Din nefericire pentru naţiunea română, versiunea franceză nu a putut fi publicată în Franţa din motive financiare şi este încă o ruşine a  guvernanţilor români care aveau posibilităţi de finanţare, dar nu au făcut-o !! Şi nu numai a guvernanţilor dar şi a  Academiei Române, a istoricilor şi scriitorimii romane, a avuţilor din acea vreme printre care nu s-a găsit nici un sponsor pentru publicarea volumului în Parisul eliberat. Astfel opinia publică occidentală nu a fost informată corect despre le probleme transylvain, lăsând cale liberă propagandei ungureşti de atunci şi până în prezent .
Ediţia  de faţă, a treia, este de fapt prima ediţie completă a volumului document, imbatabil martor al adevărului şi se datorează soţiei autorului, Doamna Edith Lehrer, care a venit în România aducând manuscrisul primei părţi a volumului, în care se arată continuitatea populaţiei autohtone în Dacia, parte ce nu a fost publicată în ediţiile anterioare. Apariţia ediţiei de faţă se datorează şi Uniunii Naţionale Vatra Românească şi  istoricului Ion Pătroiu.
Am lăsat pentru altă dată comentariile asupra interzicerii reeditării acestui volum necesar cunoaşterii istoriei romaneşti din 1944 până acum şi de acum înainte, pentru că actualii guvernanţi ai statului român sunt  înscăunaţi de udemeriştii iredentişti, cărora le sunt vasali pentru această înscăunare.
Îmi permit să afirm şi să susţin că,  la ora actuală, toţi evrei din România au un statut privilegiat, indiferent dacă au făcut ceva pentru romani  sau împotriva lor,  cu excepţia lui  MILTON  G.  LEHRER care a fost unul dintre cei mai buni şi mari avocaţi internaţionali ai drepturilor românilor ardeleni din toate timpurile şi trebuie aşezat alături de marile personalităţi istorice româneşti care au pledat  şi luptat pentru drepturile româneşti în Ardeal.
Acum însă, când propaganda udemeriştilor are un avânt cumplit, guvernul statului roman şi pseudo-elitele bucureştene ce domină  mass media romaneâscă nu o contracarează real, subliniez real, din contră anihilează unitatea naţională, denigrează Uniunea Naţională Vatra Romanească şi îl marginalizează, discriminează istoric şi intelectual pe MILTON G. LEHRER. Tăinuirea şi dosirea acestui volum, şi a autorului lui, în aceast moment de exacerbare a iredentismului ungar, inoculat cu ură în tânăra generaţie de unguri şi secui ardeleni, demonstrează, încă odată, că actualii guvernanţi români şi o parte din elitele culturale nu sunt nici măcar trestii gânditoare, ci doar nişte trestii de baltă aplecate după cum bate vântul şi interesele lor meschine …
SPICUIRI  NOTABILE   DIN  PREFAŢA  VOLUMULUI
Istoricul Ion Pătroiu cu seriozitate istorică şi curaj civic scrie o prefaţă de 25 de pagini ce trebuie mai mult decât citită, meditată.
Prefaţa începe cu Nicolae Iorga care în 1938 a ţinut la Abrud conferinţa Lupta ştiinţifică împotriva dreptului românesc, prin care documentat  arată efectele negative ale propagandei ungureşti, deformările şi minciunile în trombă prin care se încearcă să se conteste  drepturile poporului român asupra teritoriului său naţional prin negarea  identităţi şi a continuităţii.
În acest sens , câteva paragrafe mai jos, Ion Pătroiu vine cu un exemplu prin care ne arată cât de departe merg ungurii cu dezinformarea şi falsul istoric. De curând s-a aflat,  din Cronica de la Saint Denis – cronica considerată buletin oficial al regatului Franţei –  cum s-a celebrat la Paris, din ordinul regelui Carol al VI-lea,  victoria regelui Ungariei, Sigismund de Luxenburg, la  Rovine, împotriva lui Baiazid !! Da, aţi citit bine, aşa  scrie în cronica franceză ca a avut loc o mare procesiune şi s-au tras clopotele la Notre-Dame în cinstea regelui, care, nu s-a aflat acolo în timpul bătăliei, sosind în ajutorul lui Mircea cel Bătrân, când bătălia luase sfârşit cu înfrângerea otomanilor care deja se retrăgeau, cu Baiazid cu tot, peste  Dunăre  după cum scriu chiar cronicile otomane. După  înfrângerea lui Baiazid la Rovine de către Mircea cel Bătrân, solii unguri au dus la Veneţia  vestea despre vitejia regelui Ungariei care s-a bătut corp la corp cu Baizid !! Mai departe, vestea vitejiei regelui ungur a ajuns până  la Paris. Da, se practică din toate timpurile, ca unii să se laude cu victoriile altora, dar ungurii îi întrec pe toţi şi mă mir cum de s-au oprit aici cu fabulaţia, fără să ne spună cine a învins din bătaia corp la corp dintre cei doi, când era atât de simplu să adauge: viteazul rege al Ungariei i-a tăiat capul lui Baiazid, dar doctorul personal al sultanului i l-a cusut la loc, pe loc. Ce mai conta, în afara de faptul ca la Notre-Dame  de Paris  s-ar fi tras clopotele o săptămâna, în loc de o zi .
Lăsând la o parte ridiculul propagandei ungureşti, Ion Pătroiu arată că, de cum românii au intrat pe scena istoriei universale, fiinţa şi faptele lor sunt  numai de unii prezentate corect iar de alţii sunt deformate, minimalizate sau chiar negate şi exemplifică cu  Robert Roesler, primul care ne-a scos din Dacia Superioară, din Dacia lui Burebista şi Decebal, spulberându-ne din Europa !
Mai  trebuie reţinut din prefaţă şi alte aspecte ale propagandei ungureşti. În timp ce toţi vecini Ungariei sunt distorsionaţi prin fals şi minimalizaţi cu ură, ei, ungurii cu aroganţă vorbesc de milenarul regatului lor  european, când de fapt pentru aproape o jumătate de  mileniu nu a existat un stat ungar de sine stătător. Cu tot  acest adevăr istoric,  ei nu contenesc nici astăzi să tipărească şi să răspândească hărţi cu marele regat ungar ce a exista înainte de pierderea Dalmaţiei (1430) şi a bătăliei de Mochacs (1526) !! Opus acestei tardive grandomanii ungureşti, istoricul Ion Pătroiu face o comparaţie pertinentă cu Turcia şi Austria, foste mari imperii europene, care în zilele de acum nu tipăresc, pentru răspândire şi propagandă, cât de întinse le-a fost imperiile lor. Chestie de bun simţ social, istoric pe care nu îl au  ungurii revizionişti  de astăzi, în frunte cu Laszlo Tokes de la noi şi Viktor Orban de la ei .
Spre sfârşitul prefeţei, autorul ajunge la concluzia că românii nu cunosc adevărata istorie şi propaganda a vecinului nostru ungar, din mai multe motive. Menţionez două: obstrucţia  de astăzi a adevărului despre propagandă iredentistă anti-românească  şi inexistenţa unei istorii corecte a ungurilor scrisă de un român pentru români. E adevărat, dar acest mare gol se poate completa citind volumul Ardealul pământ românesc scris de americanul Milton  G.  Lehrer.
SCURTĂ  PREZENTARE  A  VOLUMULUI
Această prezentare succintă o fac în ideea ca cititorul român, sau de ce nu?, ungur, să facă rost şi să citească întregul volum, care este un comentariu pertinent prin sutele de documente istorice, din surse diferite, româneşti şi străine, despre Transilvania , despre populaţia şi istoria ei.  Milton G. Lehrer îşi împarte volumul în cinci părţi:

PARTEA  ÎNTÂIA  -  Ce este Transilvania ?
La această întrebare autorul răspunde pe cât de direct, pe atât de corect: Transilvania este unitatea pământului locuit de români şi începe cu poporul daco-get. Şi ca să dovedească acest fapt recurge la diferite recensăminte ale populaţiei din Transilvania , insistând mai mult asupra celui din 1930. Acest recensământ a fost  luat în considerare la Viena, când s-a început arbitrajul pentru Transilvania, arbitraj care până la urma s-a sfârşit ca un dictat prin ameninţare  cu forţa. După acest recensământ în Transilvania avea 5.548.363  de locuitori dintre care români erau 3.207.880, unguri 1353.276, saşi şi şvabi 543.852. deci în Transilvania din patru locuitori numai unul era ungur. Milton G. Lehrer  din datele statistice ale acestui recensământ demonstrează  ca românii formează marea majoritate a locuitorilor Transilvaniei, ca sunt autohtoni, armonios răspândiţi, pe când celelalte minorităţi sunt intruse, colonizate începând cu secolul XI-lea. De asemenea autorul, cu  argumente istorice, citând peste douăzeci de autori străini, atestă continuitatea populaţiei daco-gete în Transilvania, contracarând teoria lui Robert Roesler, prin care la venirea ungurilor  aceasta era un spaţiu pustiu, un vid.

PARTEA  A  DOUA   -  Transilvania  leaganul  românismului
În această parte de 112 de pagini, autorul scrie  pe rând, succint dar esenţialul despre Daci, Romani, Români, demonstrând istoric continuitatea şi transformarea poporului daco-get în spaţiul  carpatin, cu toate vicisitudinile sutelor de ani prin care a trecut, susţinându-le existenţa permanentă aici şi, prin dovezi şi raţionament istoric, demolează pe rând toate teoriile propagandistice anti-româneşti prin care  Dacia romană ar fi rămas goală după retragerea aureliana (247 A.D.) Pentru cei mai puţin informaţi şi  pentru tânăra generaţia post decembristă,  care este complet dezinformată istoric şi politic, recomand acest capitol din care se va afla cum  istoricii unguri au distorsionat adevărul istoric, dându-ne dispăruţi de acasă pentru o mie de ani. În esenţă, după plăsmuirile ungureşti odată cu retragerea legiunilor romane întregul popor daco-roman a părăsit Dacia lui Decebal  şi a  pribegit păstorind pe nu ştim unde  şi după o mie de ani s-a întors înapoi, ca nişte valahi arhaici, năpădind  marele lor principat transilvan. Şi după ce ne-au primit , din milă, ne-am numit popor român şi ne-am făcut stăpâni la ei acasă.
Citiţi: “Timp de o mie de ani un gol imens în centrul Europei, în cea mai fertilă şi mai bogată regiune a continentului, gol pe care aveau să-l umple ungurii abia în secolul al IX-lea”.  Ungurii s-au trudit mult să născocească o asemenea teorie a discontinuităţii şi exodului, de o mie de ani a poporului român, dar nu au putut dovedi cu probe şi raţionamente istorice aceste născociri. În schimb a venit  Milton G. Lehrer care îi demolează prin erudiţie istorică. Întâi de toate, nu există un fenomen asemănător în tot imperiul roman, adică, odată cu retragerea  legiunilor  romane să plece şi populaţia autohtonă după ele. De ce tocmai din Dacia, cea mai fertilă şi bogată regiune a continentului? A doua întrebare fără răspuns este: unde sunt documentele celorlaltor popoare, a cronicarilor şi istoricilor lor, prin care să ateste acest exod şi nomadism al poporului geto-dac prin ţările lor, cunoscut fiind că în asemenea situaţii inevitabil ar fi fost mari confruntări, lupte între băştinaşi şi intruşi consemnate  în documente, cronici, istorii.  Lipsesc dovezile şi raţionamentul istoric din  teoriile ungureşti. Unde ar trebui să-i plasam pe daco-români, se întreabă  celebrul istoric Ferdinand  Lot de la Sorbona , pentru că ungurii, sârbii, bulgarii şi grecii sunt de acord că ei nu au ce căuta nici în Serbia, nici în Bulgaria, nici în Macedonia sau în Pind. Nu există documente şi nici logică istorică, în schimb Milton G. Lehrer aduce zeci de dovezi şi considerente raţionale împotriva teoriei nomadismului nostru şi al vidului din Transilvania! Cititi pagina a şaptea, de exemplu sau capitolul Anonymus – Belae regis notar – care a scris în latină cea mai veche şi importantă cronică despre unguri.  Notarul regelui scrie: “In momentul cuceririi Transilvaniei de către unguri, ţinutul era locuit de către vlahi şi slavi organizaţi în ducate (voivodat = ducat în latină)”.  Deci vidul a trebuit cucerit ! De la cine?  De la Gelu ce avea un voivodat în centrul Transilvaniei la Gilău, de la voivodatul lui Menumorut din Crişana şi de la Glad ce avea ducatul în   Banat.  Aceste dovezi nu i le iartă ungurii lui Anonymus, marele lor cronicar latin.
Milton G. Lehrer nu se opreşte la Anonymus, care răstoarnă tot zbuciumul falsificării istoriei de cate unguri, el aduce şi alte dovezi vechi scrise despre Terra  Vlachrorum, argumente arheologice, toponimice, lingvistice.  Dovada continuităţii folosirii limbii latine, în proporţie de 80%, pe care o vorbesc românii este valoroasă în a contracara falsitatea nomadismului poporului daco-get, prin fapt si raţionament. Cum poate fi un popor etichetat drept  nomad pentru o mie de ani, fără să se poată preciza pe unde a fost nomad, după care îl regăsim pe vatra strămoşilor săi vorbind aceiaşi limbă ca ei ?!?

PARTEA  A TREIA  -  Transilvania după năvălirea ungurilor
Este o parte condensată de date concrete  pe care Milton G. Lehrer o începe cu Anul  896, când  ungurii  pătrund în Panonia şi, pe parcursul a 200 de pagini, autorul ajunge până la Tratatul de la Trianon –1920, când Ungaria devine stat independent, de sine stătător după o jumătate de mileniu de atârnări şi compromisuri. Este un capitol dens de istorie, de data aceasta şi mai încărcată de fapte, personalităţi istorice şi documente din istoria noastră, a ungurilor şi cea universală. La sfârşitul lecturii acestui capitol, am imaginea clară a unei fresce istorice de o mie de ani şi am ajuns la ideea , pe care nu am găsit-o aici, nici în alte lecturi istorice, despre mileniul  de  împilare  a  românilor ardeleni  de  către  unguri !!
Fresca  istorică  prezentată de Milton G. Lehrer  începe cu sosirea  ungurilor în Panonia şi fiind opriţi  din  incursiunile lor de jaf şi pradă de Otto Cel Mare lângă Augsburg , se retrag  din vest, întorcându-se spre Transilvania.  Aceste fapte sunt atestate istoric şi încă odată autorul   demonstrează că teoria lui Robert Roesler, despre golul transilvan, este doar o propagandă ungurească nefondată. Odată pătrunşi în Transilvania încep, mai ales în Secuime, maghiarizarea şi deznaţionalizarea timpurie a românilor prin mai multe căi. Unele forţate prin administraţie, şcoală, religie, armată, şi una voluntară, prin care unii români văzând ce drepturi şi privilegii au ungurii faţă de ei, se maghiarizează de la sine.
Spaţiul ocupat de unguri este mult prea mare pentru numărul lor redus, pentru a face faţă autohtonilor nemulţumi şi acestea sunt motivele reale ale colonizării Transilvaniei, care s-a făcut în trei rânduri consecutiv  cu saşi, şvabi şi unguri. În primul rând, în secolele XI şi XII, au fost  aduşi spre colonizare saşi şi teutoni la marginea de sud – est  a Transilvaniei, care, pentru împroprietăririle primite, deveneau supuşii regilor unguri, îndatoraţi, obligaţi să le apere domeniile de năvălitori, dar mai ales să contrabalanseze populaţia autohtonă. Cum o altă mare parte a pământurilor românilor erau deja stăpânite de nobilimea ungară, iobăgindu-i pe valahii toleraţi , tensiunile cresc între intruşi şi românii ardeleni într-un tumultus rusticorum , cum e menţionat în cronicile latine ale timpurilor, până ce se ajunge  la Răscoala de la Bobâlna – 1437.  În acest  moment critic, nobilimea se apără şi printr-o alianţă împotriva răsculaţilor autohtoni numită  Unio  Trium  Nationum în care se unesc ungurii, secuii şi saşii. Cele trei naţiuni, secuii se considerau  naţiune separată de unguri, prin această uniune iau cele mai diabolice hotărâri împotriva românilor, care de acum înainte sunt doar valahii toleraţi deşi erau cei mai vechi în Transilvania  iar numărul lor întrecea toate cele trei naţiuni unite la un loc ! Toleraţi în propria lor ţară aveau de suportat asuprirea ca o clasă inferioară. În Dieta  Transilvaniei in 1653, s-a votat legea Approbatae et Compilatae prin care: Romanii sunt toleraţi numai, şi aceasta în chip provizoriu în această ţară, atât timp cât va place principelui domnitor şi nobililor.
Episcopul unit al romanilor ardeleni,  Inocenţiu Micu – Klein, în Dieta transilvană ia apărarea toleraţilor după pofta principelui şi-a nobililor demonstrând ca sunt cei mai vechi şi numeroşi în Transilvania. El scrie 24 de petiţii la Viena, împăratului prin care cere drepturi romanilor, pentru că cine are obligaţii trebuie să aibă şi drepturi. Nobilimea ungurească îl urăşte de moarte, urzind  mijloace  necinstite împotriva sa. Inocenţiu Micu – Klein este chemat la Viena pentru o judecată, de unde nu se mai întoarce.
Ideea mea, după lectura  acestei părţi din acest tratat istoric, este că românii ardeleni erau în plin mileniu de împilare cetăţenească şi naţională, în care începuse un proces puternic de renaşterea naţională.  Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan este o continuare importantă a acestui proces al emancipării. Cât de hotărâţi, dar săraci erau românii reiese din faptul că Horea şi delegaţia sa a mers pe jos până la Viena, patru săptămâni la dus şi tot atâta la întoarcere !! Cât de cruzi şi lugubri au fost nobilii unguri reiese  din faptul cum i-au torturat pe capii răscoalei, în număr de douăzeci şi cinci în frunte cu Horia şi Cloşca. Crisan, care s-a spânzurat în închisoare, a fost condamnat  post mortem prin tragere pe roată,  apoi l-au despicat în patru părţi, expunând câte o parte la Abrud, la Brad, la Bucium şi Mihăleni !! Era în anul 1785 , când nobilii ungurii  îşi dădeau aere de mari creştini şi luminători ai noii spiritualităţi europene.
Evenimentelor  din Ardeal  ale revoluţiei ungureşti din 1848 – 1849 , autorul le aduce, pe de o parte date de reţinut despre intenţiile ungurilor faţă de romanii ardeleni, în frunte cu Kossuth şi  pe de altă parte înfăţişează lupta pentru libertatea a romanilor în frunte cu Avram  Iancu. Sunt  multe de scris pentru a învăţa, a nu uita şi mai ales a ţine seamă, mă rezum doar la bilanţul plătit de români: două sute treizeci de sate şterse de pe suprafaţa pământului, viaţa a  patruzeci de mii de oameni, pagube de 30 milioane florini aur. Kossuth înfrânt fuge până în Statele Unite şi concepe un sistem dunărean federalizat dar condus de ei, de unguri cea mai splendidă realizare a speciei umane. Săracă splendidă  subspecie!
Împăratul austriac cade cu picioarele pe pământ şi concepe un nou sistem imperial bazat pe individualitaţile istorico-politice din imperiul sau. Sistem ce acorda anumite drepturi tuturor naţionalităţilor înglobate în imperiu, dar refuzat de nobilimea ungurească, care din acest motiv începe să-l urască pe împărat. Totuşi ceva s-a mişcat în privinţa drepturilor valahilor toleraţi până în anul 1867, când  se instalează dualismul austro-ungar iar  romanii ardeleni cad sub jurisdicţie ungurească şi pentru următorii cincizeci şi unu de ani se instalează cea mai neagră pagină de opresiune şi maghiarizarea lor forţată . Romanii ardeleni îşi cer drepturile si trimit împăratului în 1881 un memorandum, pe care acesta nici nu-l deschide şi-l trimite parlamentului de la Budapesta. Rămânând fără efect la curtea de la Viena, memorandiştii români trimit o copie la Paris pentru publicare, care a produs o puternică impresie în Franţa şi celelalte ţări europene, declanşând vii şi puternice  proteste împotriva austo-ungarilor. Rezultatul a fost tipic unguresc , memorandiştii au fost arestaţi, judecaţi şi aspru pedepsiţi. Răzbunarea ungurească s-a întins asupra tuturor românilor  ardeleni prin politica agresivă de deznaţionalizare impusă de guvernul Tisza Istvan şi legile contelui Apponyi , prin care s-au interzis ziare şi reviste româneşti s-au desfiinţat şi maghiarizat şcolile primare şi secundare româneşti în Transilvania.
Odată cu începerea războiului in 1914, când unii l-au declanşat  şi  aclamat şi cu totul alţii au fost sacrificaţi, nimeni ne prevăzând că va degenera într-un război mondial, o jumătate de milion de români ardeleni a fost târât şi sacrificat pe diferite fronturi ale imperiului austro-ungar, care îşi trăia ultimii ani. Tot în acest timp se apropia de sfârşit şi mileniul de împilare a românilor ardeleni de către unguri.
Milton G. Jehrer , în repetate rânduri consemnează, în baza dovezilor milenare, că ungurii au făcut şi continua să facă propagandă şi paradă, cu infatuare şi aroganţă, despre mileniul lor european. Noi, românii nu ar trebui să le tot socotim cât  au fost ei de stăpâniţi şi atârnaţi de alţii în gloriosul lor mileniu, pe care trebuie să-l cunoaştem, ci ar trebui, mult mai mult, să cunoaştem cum a fost mileniul nostru de împilare sub ei. Aceasta este ideea prezentării pe larg, spre cunoştinţă, a volumului ARDEALUL  PĂMÂNT ROMÂNESC din care reiese cu prisosinţă  mileniul împilării românilor ardeleni de către vecinii noştri de la apus. Aceştia, după Tratatul de la Trianon, au început şi continuă insistent propagandă  despre drepturile lor istorice asupra Transilvania, vituperând în toate formele România şi pe Români, acuzându-i în toată lumea că îi privează de drepturi cetăţeneşti pe etnicii lor de la noi. Perfidie şi palavre.

PARTEA  A  PATRA  -  Ungaria de la  Trianon
Înainte de-a ajunge la Tratatul  de la Trianon, trebuie cunoscute alte  evenimente istorice. Sfârşitul abominabilului război în 1918 a declanşat desprinderea naţiunilor din fostul imperiu habsburgic, ajuns o umbră după compromisul austro-ungar. În octombrie se desprind  cehii şi polonezii din imperiu, în noiembrie stindardul libertăţi flutură la Zagreb şi la Ljubljana, apoi începe o revoltă în Austria ce a dus la descompunerea austro-ungară, iar la întâi Decembrie Transilvania se uneşte cu Regatul României. Ungaria devine ceea ce geografic, istoric şi demografic este din toate punctele de vedere, dar majoritatea nu acceptă realitatea şi nemulţumirile lor degenerează  într-o stare revoluţionară de care profită comuniştii. Astfel Ungaria devine republică sovietică după modelul sovietic sub conducerea lui Bela Kun, un evreu din Transilvania, care nu recunoaşte unirea Transilvaniei cu România şi fără nici o declaraţie de război, armata ungară atacă  România în noaptea de 15 / 16  Aprilie  1919. Trupele ungare sunt respinse până pe linia Tisei şi astfel  Bela Kun recunoaşte unirea Transilvaniei cu România . Este o recunoaştere falsă, de moment pentru că era învins şi avea nevoie de timp să urzească  cu Lenin un nou atac, împreună de data aceasta, ei din vest şi ucrainenii din nord-est. Şi din nou, fără declaraţie de război, atacă România în data de 19 / 20 Iulie 1919 . De data aceasta trupele române nu se mai opresc până la Budapesta, unde victorioase ridică tricolorul românesc pe parlamentul comunist a lui Bela Kun, plus o opincă pentru luare aminte de către cea mai splendidă dintre naţiuni.  Nu românii au declanşat ostilităţile, le-au contracarat şi au înfrânt agresiunea comunistului Bela Kun, care a fugit din Budapesta până la Viena, unde printre altele pune mâna  pe o parte din tezaurul Ungariei trimis aici mai înainte. Este arestat de poliţia vieneză şi folosit drept schimb cu prizonieri austrieci din Rusia Sovietică. Aici este folosit intensiv ca mare comisar sovietic sub Lenin, dar cade în dizgraţie sub suspiciosul Stalin care i-a hotărât sfârşitul.
Ungurii acelor ani au fost fericiţi că au fost scăpaţi de Bela Kun, de republica lui, dar au rămas profund afectaţi de tricolorul şi opinca românească de pe parlamentul lor. Această victorie a Armatei Române împotriva agresiunii ungare le-a stârnit şi mai puternic vechile resentimente faţă de români, declanşând cea mai cumplită campanie de distorsiune şi calomniere la adresa Armatei Romane deşi i-a scăpat de Bela Kun  şi nu s-a amestecat în viaţa socială şi politică a Ungariei, care în acest timp, după voinţa ei a redevenit regat. Din lipsă de rege s-a mulţumit cu un regent, un fost amiral, care, rămas fără flotă, s-a mulţumit şi cu un cal. Armata română s-a retras din Ungaria  în Noiembrie 1919.
După  semnarea Tratatului  de la Trianon , jurnalistul şi scriitorul american scrie că ungurii s-au plâns în cele patru colţuri ale lumii de marea nedreptatea care li s-a făcut  prin ceea ce ei numesc dictatul păcii , dar el  şi conchide:  li s-a luat ungurilor atât cât au încălcat ei în cursul vremurilor prin violenţă Cu o răbdare şi meticulozitate, pe care o găsim doar la puţini intelectuali români, Milton G. Lehrer  citează,  în pagini după pagini, date demografice din multe monografii şi recensăminte  străine ce atestă drepturile indiscutabile ale romanilor în Ardeal, documentaţi-vă despre acestea citind  paginile de la 348 la 373. După acestea urmează pagini şi pagini despre ofensiva propagandei maghiare, despre modurile oportuniste prin care ungurii denaturează adevărul şi ridică stindardul revizionismului de la început. În 1920, în ziua în care deputaţii unguri au votat în parlament  ratificarea Tratatului de la Trianon au jurat astfel : Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. Cred în reînvierea  Ungariei milenare. Clar, pentru cei lucizi, ce s-au întrebat care Ungarie milenară ?!?

PARTEA  A  CINCEA – ATROCITATILE

Ultima parte a  acestui competent tratat  istoric  despre Ardealul pământ românesc pe care noi, românii i-l datoram cu apreciere şi consideraţie doctorului în drept internaţional, Milton G. Lehrer, este despre Dictatul de la Viena prin care  trupele horthyiste  au reocupat Nord Vestul Transilvaniei între Septembrie 1940 şi Octombrie 1944. Sunt patru ani de cumplită teroare împotriva românilor ardeleni: de la detenţie, deportări, muncă forţată, şi crime antiumane împotriva populaţiei civile la deznaţionalizare şi maghiarizare forţată.
Înainte de-a demonstra cu date şi cifre cele menţionate mai sus, trebuie să reproducem un paragraf din comunicatul guvernului maghiar din data de 31 August 1940:
“Întreaga Ungarie este recunoscătoare Fuhrerului Hitler şi Ducelui Mussolini pentru opera lor constructivă, care, după ce a desfiinţat Tratatul de la Versailles , suprimă şi Tratatul de la Trianon. Cercurile politice din Ungaria constată că actualul arbitraj de la Viena contribuie şi mai mult la strângerea relaţiilor amicale dintre Ungaria  şi puterile Axei. Ungaria îşi asumă cu mândrie rolul ce o aşteaptă în noua Europă alături de puterile Axei. Ungaria va sta şi în viitor cu aceiaşi fidelitate şi amiciţie nestrămutată ca şi până acum alături de puterile Axei.”
Şi acum să vedem ce rol cu mândrie şi-a asumat Ungaria în Transilvania.  Milton G. Lehrer  între paginile 478 şi 495 ne  ilustrează elocvent  rolul lor: Furia ungurească s-a dezlănţuit vijelioasă asupra ţărănimii şi intelectualităţii româneşti şi citând din ,, Les Assassinants,, aflam ca în primele două luni ale ocupaţiei  Transilvaniei, au fost ucişi 919 români,  771 persoane torturate,  3.373 bătute şi maltratate, peste 13.000 de români deţinuţi. Ungaria  horthysta  poate fi mândră de acest rol . Şi era  numai începutul, numai două luni din cele 49 de luni de ocupaţie !! Citiţi aceste pagini şi veţi găsi cazuri concrete de cei ce  au murit sau suferit cele mai groaznice regimuri inchizitoriale şi de teroare cum le-au  numit mulţi autori.
Sfârşitul acestui tratat  de istorie  despre împilarea românilor ardeleni de către unguri conţine trei mici părţi: Epilogul ocupaţiei şi bucuria autorului, un Remember în care autorul, cu tâlc, îl citează pe Henry  Barbusse : omul este o maşină care uită şi să fim atenţi cum se vor prezenta ungurii la conferinţa de pace fără să sufle desigur nici un cuvânt cu privire la campania lor revizionistă. Şi a avut dreptate…
Dezvaluirile Doamnei Edith Lehrer
Postfaţa este scrisă de soţia autorului, Doamna Edith Lehrer, care face nişte dezvăluiri pe care merita să le citim cu multă luare aminte. Întâi ne vorbeşte despre bucuria pe care au avut-o în seara zilei de 30 Ianuarie 1945, când la Athenee Palace, înconjuraţi de personalităţi din guvern, academicieni, elite intelectuale, scriitori, jurnalişti, prieteni au lansat prima ediţie a cărţii, ce a fost primită cu entuziasm şi pe drept apreciată ca o valoare academică. Nu trece prea mult şi schimbările politice şi sociale trec de la democraţia sperată  spre dictatură ce încorsetează toata societatea românească şi Doamna Edith Lehrer scrie: “Numeroşii prieteni ai soţului meu -  mari patrioţi  – au fost pe rând împrăştiaţi. O atitudine glacială din partea noilor oficialităţi s-a instalat treptat şi faţă de soţul meu… Nu mult timp după aceia, cartea, tipărită şi aşa într-un tiraj simbolic, a fost pusă la index, iar autorul a început să fie prigonit. Am fost daţi afară din toate serviciile, ori de câte ori reuşeam să găsim o slujbă… Prigonit,  hărţuit, în cele din urmă soţul meu s-a îmbolnăvit şi a murit în 1969…”
Această cartea a fost pusă la index 47 (patruzeci şi şapte) de ani, timp în care romanii ardeleni nu au avut voie să-şi spună suferinţa iar urmaşi lor să nu cunoască nimic despre mileniul împilări românilor ardeleni, şi în acest timp propaganda iredentistă şi revizionismul unguresc ne defăimează insistent în toată lumea. Oare chiar să fi ajuns o naţiune degenerată în care patriotismul este anemic, hulit şi interzis de politicieni şi de lefegii lor din cultură şi de mass media. Speranţele românilor după Decembrie 1989 s-au spulberat ca şi cele din 1944 – 1945, numai propaganda şi speranţele ungureşti au rămas aceleaşi. Se pare că şi astăzi cartea această este pusă la index!

http://www.ioncoja.ro/2011/11/milton-lehrer-ardealul-pamant-romanesc/